99 Skinny • Adopted by 5sos [romanian]

Capitolul 1

D A I S Y

"Și atunci prințul și prințesa au trăit pâna la -"

"Daisy du-te și împachetează-ți lucrurile!" tatăl meu a intrat în camera lui Ruby , fața lui fără nicio emoție .

"Tată , e ora 10 . De ce trebuie să împachetez?"

"De ce îi zici sorei tale o poveste ?"

M-am uitat la Ruby , ochii ei verzi au fost mari de uimire după ce a izbucnit tata în cameră .

"Nu putea să doarmă." cea ce era adevărat , fetița mică a venit în camera mea cu obrajii plin cu lacrimi rugându-mă să-i zic o poveste după ce a avut un coșmar .

"Nu mă interesează , du-te și împachetează-ți lucrurile!Du-te!

M-am uitat pentru ultima dată la Ruby înainte să mă duc în cameră. Mi-am aruncat hainele în geantă.După ceva timp am stat în mașină lângă Ruby cu tatăl meu în scaunul șoferului și mama în scaunul pasagerului.

"Unde mergem?"Ruby a întrebat în timp ce se uita la peisajul întunecat .

Nimeni nu a răspund , astfel am devenit și mai îngrijorată. De ce am fost singura cu geanta plină?

Ruby și eu am rămas tăcuți pentru întreaga călătorie . Inima mea a început să bată mai repede când ne-am oprit în fața unei construcții numite „Orfenilatul Sfânta Maria„ .

"Mamă?Tată?"

"Ieși din mașină Daisy"a zis mama .

"Daisy?"sora mea de cinci ani a șoptit , ochii ei largi în spatele părului ei. A moștenit părul roșcat de la mama , dar eu am moștenit părul șaten de la tatăl meu .

Am ascultat și am ieșit din mașină , mă uitam la tatăl meu care s-a dus spre ușa din față . A bătut la ea dar nu a răspuns nimeni. Tatăl meu s-a întors pentru ultima dată , s-a uitat la mine încă odată și s-a dus în mașină.

M-am uitat confuză , nu am realizat că mă lasă aici până ce am văzut că mașina merge mai departe și mai departe iar țipetele surioarei mele se aud tot mai încet.

***

"Daisy? Trezește-te!" Domnișoara Briggs m-a scuturat din visul meu.

Ochii mei s-au deschis , dezvăluind fața ei drăguță .

" Ce?"am clipit de mai multe ori , încercând să scap de ce am simțit.

"Ai avut visul acela din nou. "

"Oh"

"Da"a zâmbit cu simpatie. "Când ai mâncat ultima dată? Arăți foarte palidă. "

"Sunt bine"am asigurato.

A dat din cap fără ezitare . "Ai putea să-ți faci bagajele dragă? Un băiat drăguț a venit aici să adopte pe cineva și vreau să mergi cu el . O să fii adoptată Daisy ! Nu ești nerăbdătoare ?"

"Da"am zâmbit , așteptând ca domnișoara Briggs să plece din cameră să oftez. Încă o casă „permanentă„ .

" O să fie aici mâine să te ia! " Domnișoara Briggs mi-a zis în timp ce a închis ușa după ce a ieșit .

Da , pentru mine o casă permanentă a durat doar o săptămână. Până când se vor plictisi de mine . Domnișoara Briggs zice că asta e doar pentru că am 15 ani și ei vor copii mai mici . Dar eu cred că este pentru că nu pot mânca și sunt plină cu probleme .

Am început să-mi împachetez hainele în valiza pe care domnișoara Briggs ne-a luat la toți în cazul în care vom fi adoptați . Nu am vrut să părăsesc orfelinatul , mi-a plăcut aici . Dar o să vin înapoi în aproximativ o săptămână când familia mea o să se plictisească de mine.

Am fugit în baie și mi-am luat lamele din locurile lor și le-am ascuns în valiză . Mi-am lăsat un outfit pentru mâine : un tricou larg cu One Direction și pantaloni scurți .

Sper că domnișoara Briggs nu o să observe cât de subțiri au devenit picioarele mele în pantalonii ăștia.

Mă culc și am adormit din nou , visând despre familia perfectă pe care vreau să o am .

***

Am reușit să traduc primul capitol , cred că o să postez un capitol pe săptămână , credeam că traducerea e mai ușoară , m-am înșelat!