The Nightmare *Creepypasta*

Cap 1

*suna ceasul desteptator*

Il las sa sune... mi e lene sa ma trezesc....

*suna din nou*

Ugh!!! Alarma de rezerva!!!! Eh... o las si pe aia sa sune.

*dupa ceva timp*

-Trezirea!!!! Doar nu vrei sa intarzii in prima zi de scoala, nu? *mama*

Prima zi de scoala? Oh, nu! Ma uit pe telefon si vad ca e fara un sfert. Eu cand mai ajung la scoala? Imi fac rutina de dimineata,ma imbrac rapid, imi prind parul intr un coc, imi pun telefonul in poseta si fug jos. Mama pregatise clatite cu nutella si cu gem de afine. Iau cate una din fiecare si merg spre scoala.

-Christina! Nu uita de Emma!
*mama*

-Oh, da....*eu*

Stau in fata portii si o astept pe Emma care e la o casa departare. In curand o vad alergand spre mine. Apoi, incepem sa mergem spre scoala, ca deobicei.

-Hey! Ce mai faci? *Emma*

-Imi stii viata! Tocmai ma indrept spre iad....

-Ei, hai! Nu e chiar asa rau! *Emma*

-Tu ai prieteni multi si ai cu cine sa ti pierzi timpul. Iar eu nu pot sta cu tine mereu.

-Ei, hai... poate reusesti sa te imprietenesti cu ai mei. Sa fim... o gasca de nebuni! *zice Emma entuziasmata*

-Ultima data cand am vrut asta Carla mi a sarit in cap, Mark era sa ma sufoce, iar Denny aproape m a chelit. Asa ca nu mai incerc niciodata.

-Uhm..... ok...... *Emma*

In ceva timp ajungem la scola, pe terenul de fotbal unde se face deschiderea. Deeeci.... Clasa a XII a A.... imi pare bine. In curand scap din chinurile iadului... ma duc in careu cu clasa mea si astept sa ajunga si restul si diriga noastra. Dupa ceva timp apar toti, iar directoarea vine in fata tuturor si tine discursul plictisitor care este spus an dupa an. Dupa discurs ne ducem fiecare la intrarea scolii, unde se imparteau orarele pe clase.

Eh... azi nu am scoala. Imi pare bine... ma indrept spre poarta scolii cand cineva imi sare in spate

-De-abia astept ziua de maineeeee!!!!!!!!! *Emma*

-Si eu... *zic plictisita* Dar acum ma duc acasa. Am o intalnire cu...

-Ai o intalnire? Cu cine? DACA TE SUPARA SA MI ZICI CA VA TREBUI SA SE PUNA CU MINE!!!!!!

-Yoy, copil! Mai usor! N am terminat inca. Am o intalnire cu patul si cu plapuma mea... si sa nu uit de perna.

-Esti plictisitoare! Credeam ca ai o intalnire! Desi n-ar fi posibil... *Emma*

-HEEEY!

-Adevarul doare! *Emma*

Ajungem la mine acasa si eu intru, iar primul lucru pe care l fac este sa ma trantesc pe canapea sis a dau drumul la TV.

Astazi, la 15:38 a fost comisa inca o crima de catre renumitul Jeff the Killer. Persoana ucisa avea in jur de 45 de ani si se pare ca l chema Richard. Se recomanda sa nu se mai umble pe strazi neinsotit de alte persoane, iar dupa ora 8 sa se inchida toate ferestrele si usile de intrare-iesire din cladiri.

O lacrima mi se prelinge pe obraz. De ce nu putea fi ucis altcineva? De ce exista criminali si de ce trebuie ca oamenii sa se razbune pe oameni nevinovati? Adica din cate stiu eu tata era un om cinstit...

Fug in camera mea si ma imbrac cu niste pijamale negre cu pisici albe pe ele si fug in living sa ma uit din nou la tavanul care e miraculous de alb ca de obicei.

Mama apare dupa vreo juma de ora

-Buna, draga mea! Tatal tau nu a venit acasa? Masina nu e in parcare... ai patit ceva? Esti palida si... *mama*

-Tata nu mai vine acasa...

-Oh... iar lucreaza si noaptea! I am tot zis sa nu... *mama*

Incep sa plang si mama isi da seama de ce am vrut sa zic cu adevarat. Imediat a cazut pe jos si a inceput sa planga. Dupa ce o las putin asa, o iau de pe jos si o aduc pe canapea. Ii aduc un ceai de fructe exotice sa se relaxeze, desi nu cred ca mai e posibil si o mangai spunandu i:

- Stiu ca tata... *rasuflu in gol* ,dar nu trebuie sa te distrugi si tu din cauza asta! Te rog! *imi curge o lacrima*

Dupa ceva timp:

-C-Cum a muit? *mama*

-Jeff the Killer...

-O sa si o plateasca pentru asta!!!! *mama*

-Stai, ce vrei sa faci?

-O sa l omor!!!! *zice mama evident cu nervii la pamant*

-Ai sa ajungi o criminala ca si el! Si in plus, a reusit sa scape fara nicio zgarietura dupa ce a luptat cu zeci de politisti pe care i-a si omorat. Cum ai putea reusi sa invingi un criminal ca asta?! Uite...cel mai bine ar fi sa ramai acasa pentru a nu ajuge ca tata! Te rog!

-Bine... dar tu? *mama*

-Eu am sa mi termin studiile si mi voi lua slujba din care sa ne pot intretine.

-Dar... exista si posibiitatea sa fii tu cea atacata! *mama*

-Si asta nu se va intampla. Stiu sa ma apar singura. Stii si tu ca am studii avansate in karate si autoaparare. Nu mi se poate intampla nimic!

-Oh... bine... *mama*

-Mersi ca ai incredere in mine!

-Intotdeauna voi avea. Sa nu uiti de asta! *mama*

O iau la o imbratisare si apoi ma duc in camera mea. Nu stiu ce se mai poate intampla rau cu o copila de doar 17 ani si mama ei, dupa ce tatal a fost omorat de un criminal in serie fara inima. Acum, nu cred ca mai am chef de nimic... Dar tot trebuie sa imtretina cineva familia, nu? Poate gasesc un job de pe acum. Dupa scoala m as putea duce sa lucrez. Nu am sa mai am atata timp de petrecut cu Emma, dar oricum era prea preocupata de prietenii ei... De obicei vorbeam doar la scoala, in pauze...

Incerc sa ma calmez.... Chris, rezolvi tu si asta!

Yay! Primul capitol! Va place? Pareri! Plz.

La media e Chris. :* (ignorati faptul ca e de pe yt lololol)

#Pisi the Killer sa va zgarie la noapte!