Am 24 de ani si ma numesc Lora. Inca nu mi-am găsit drumul, poate suna ciudat, sau poate e firesc la vârstă mea sa nu am idee despre ce urmează sa fac in viață. Pot spune ca am făcut si am trăit destule pana la vârstă asta, desi viață abia acum începe.
Viață mea a început acum 6 ani, când am plecat din orașul natal, pentru a descoperi lumea. Am ajuns dintr-un oraș imens, pentru a începe facultatea. Aveam aspirații mărețe, as fi vrut sa dărâm munții sa ajung in vârf si poate mai sus.
M-am cazat intr-un cămin infect, care mi se părea un vis devenit realitate. Mi-am cunoscut colegele de camera, mai mari decât mine. Păreau a fi niste fete tare drăguțe si simpatice. Am fost tare amabile cu mine, chiar au început sa îmi explice ce ar trebui sa fac si ce nu, ținând cont ca eram o boboaca vai de capul meu.
După ce mi-am aranjat cu mare grija toate lucrusoarele, am plecat in marea explorare a noului oraș. Evident, m-am rătăcit după primele cinci minute, practic nici nu am ieșit bine din cămin ca deja eram in pustiu. Noroc de prietenii care aveau mai multa experienta si m-au salvat.
Am ajuns imediat in una dintre cele mai cunoscute crâșme din oras. Am ramas uluita de ceea ce era in jurul meu. O mare de lume, din care cunosteam doar doi indivizi, care evident ca m-au abandonat imedit dupa ce am ajuns.
Dar chiar si asa a fost tare amuzant si distractiv, m-am baga in vorba cu cateva fete, cu băieți inca nu aveam curaj, am dansat, am schimbat nunere de telefon, o seara chiar neasteptat de buna.
Am plecat de acolo pe la șase dimineața, amețita bine, dar încântata de viață ce urma sa o am.
Desi eram franta mi-am pregătit caiete, foi, pixuri, tot, pentru a doua zi, era prima zi de facultate. In total au fost tre ani, ani de vis, cu iubiri nebune, cu seminarii, cursuri, baute, petreceri. Mi-am iubit studenția si îmi voi aminti mereu de ea. Am întâlnit prima dragoste in studenție.
