Eram foarte fericita, dar ceva avea sa îmi umbrească fericirea. Urma ziua mea de nume si nu aveam nici bani dar nici dispoziția necesara. Parca îmi părea rău ca nu pot face nimic, nu o pot sărbători. Nu neapărat ca ar fi fost o zi foarte speciala, dar era un bun motiv pentru o petrecere.
Cu vreo 2 săptămâni înainte de eveniment, eram deja descumpănita si știam ca va fi o seara tare plictisitoare.
Dar așa a început cea mai frumoasa amintire pe care o am din timpul facultății. Dragii mei prieteni, care erau foarte multi pe vremea aceea mi-au organizat o petrecere surpriza despre care, evident ca aflasem cu o săptămână înainte. Desi nu ma așteptasem sa fie mare lucru, am pur repede mana pe telefon, am sunat repede la mama la bunica si m-am milogit puțin, da reușisem sa fac rost de ceva bănuți. Parca începea sa fie promițător, desi nu aveam habar de ce urma sa fie.
Toate bune si frumoase pana in ziua marelui eveniment. Dragul si iubitul meu Victor, ma ținut cu forta vreo cinci-sase ore prin casa, fara sa îmi zică nimic, dar având un stil groaznic de a trage de timp. Cred ca au fost cele mai grele si plictisitoare ore din viață mea.
Dintr-o data, sare repede din pat si îmi zice: hei, azi e ziua ta, trebuie sa ieșim.
- Da, sigur, unde? Răspund eu intr-o doară.
- Hai, îmbrăcate, mergem in cămin si după aia vedem noi, intr-un bar ceva! Exclama el cu un zâmbet fin pe chip.
Zis si făcut. Socul a venit in momentul in care am ajuns la etajul patru, acolo unde era camera mea. Inca de pe scări se auzea un zumzet puternic. L-am ignorat si am ajuns in camera. Aici surpriza avea să fie una uriașă. Intr-o camera minuscula de cămin erau cam vreo cincizeci de omuleți care îmi așteptau venirea!
Doamne ce surpriza! A meritat așteptarea, mi-am spus in gând.
Am salutat repede pe tosts lumea, ne-sm putupat si i-am dat drumul distracției. Intre timp vasuse m ca au venit si patru prieteni de la mine din oraș, special pentru mine. Doamne ce emoții aveam si ce bine ma simțeam.
Am petrecut cam pana la patru-cinci dimineața cand portarul căminului se saturase deja de haosul de la camera noastră si ne-a stricat tot hazul.
Nu am văzut asta ca fiind o problema, ținând cînt ca eram foarte aproape de cel mai mare parc din oraș, ne-am mutat acolo pentru a continuă petrecerea. Am dansat, am cântat,am alergat si ne-amplimbat, da, da, prin parc la cinci dimineața.
Dar nu am rezistat prea mult, cu ultimele resurse, după doua ore, am revenit acasă si am dormit pana a doua zi, când am plecat fericiți la cursuri.
