Dupa o lungă perioadă in care nu am mai avut pe nimeni, pasiunea mea pentru dans mi l-a scos in cale pe cel pe care l-am iubit cel mai mult , probabil.
Tot brunet, cu ochi căprui , creol, cu barbă , fotbalist deşi nu avea un fizic wow , dar era ok ... mie îmi placea. Copilăros, dar suficient de matur când era cazul , un prieten de nota 10.
Era cu câteva luni mai mic decât mine, in acelaşi liceu. S-a format o trupă de dans a liceului şi cu ocazia asta ne-am cunoscut.
Pe atunci el suferea după fosta , eu după fostul şi fiind mereu alături unul de celălalt am devenit cei mai buni prieteni şi ăsta era singurul gând la momentul respectiv. Până când ... m-am îndrăgostit de el, fără să conştientizez. Între timp s-a împăcat cu cea după care suferea şi am renunțat să mai sper ca va putea fi ceva, dar n-am încetat să-i fiu alături ca şi prietenă. După o săptămână l-a înşelat şi s-au despărțit definitiv. În următoarele doua săptămâni m-a sărutat şi de atunci s-ar fi presupus că suntem împreună. Au urmat o serie de despărțiri şi împăcări. Mă ataşasem enorm de el, dar era genul de băiat care nu rata ocazia de a te face geloasă, mister 2 în liceu , îi plăcea să fie în centrul atenției şi să îmi arate câte fete l-ar fi dorit. Eu foarte geloasă şi posesivă mă aprindeam imediat când auzeam, deşi ajunsesem ca de multe ori să țin în mine ca să evit certurile. De un orgoliu de "leu" , cum spunea el , nu prea facea niciodata primul pas când be certam şi in cele din urmă ne-am despărțit. S-ar fi zis definitiv , numai că ...
... A venit vara nu ne-am mai vorbit două luni , nici nu mai vroiam sa aud de el , mă rănise , mult. Auzisem vorbe care m-au deranjat şi nici măcar nu mi-a mai păsat dacă sunt reale sau doar bârfe. L-am urât , l-am urât aşa cum nu am mai urât pe nimeni, dar sufeream , dincolo de toată indiferența pe care o arătam , sufeream. Starile lui de la whatsapp îmi arătau că şi el suferă, dar nu vroiam să mai cred , îmi pierduse încrederea.
Era sfârşitul lui iulie când intr-o seară primesc mesaj de la el, mi-a spus că încă ține la mine şi că îi pare rău , nici măcar nu ştia de ce ne-am despărțit , în seara aceea am plâns, nu ştiu dacă de bucurie că ne-am împăcat sau de tristețe cănd am văzut că de fapt chiar ținea la mine.
A trecut o lună în care nu ne-am văzut deloc , eu fiind plecată din țară, dar vorbeam în fiecare zi şi îl iubeam mai mult de cât oricând, distanța şi dorul ne apropriaseră mult.
A inceput liceul , deabia aşteptam să-l văd când mi-a zis că pleacă în Anglia o săptămână şi nu vine la liceu. A trecut o săptămână şi s-a întors neanunțat , mi-a facut o surpriză. Cât a fost plecat am aflat că el încă ținea legătura cu fosta chiar dacă atunci când l-am întrebat a susținut că sunt chiar prieteni. Aşa era , mi-am dat seama de asta mai târziu , dat totuşi mă deranja, ştiam cât suferise după ea şi îmi era greu să mă îmi pac , cu idea. Ne-am distanțat fără să vrem sau să realizăm iar el repeta aceleaşi greşeli. M-am despărțit de el de ziua lui , deja nu mai vorbisem de două zile , dar trebuia să îi spun la mulți ani. Când m-a întrebat ce s-a întâmplat în aceste două zile pe care plănuisem să le petrecem împreuna i-am răspuns că m-am gândit , că "nu pot continua aşa , că am acceptat destule , orgolii, gelozii, ambiții, prietene de-ale lui , dar nu mai pot". Nu puteam să stau să mă consum în fiecare seară pentru toate prostiile. Îl iubeam , îl iubeam enorm , dar îmi ajunsese. Mi-a părut rău ca totuşi s-a întâmplat de ziua lui şi am insistat să-i dau cadoul. Îi scrisesem cateva scrisori, fiecare pusă într-un plic de altă culoare şi fiecare reprezenta un moment din relația noastră şi trebuia deschisă când se întâmpla ce scria pe plic.
El m-a învățat să fiu geloasă şi să controlez acest sentiment , EL m-a învățat să urăsc, EL m-a învățat să ofer a doua şansă şi să iert , EL m-a învățat să uit , să trec peste, să nu renunț. Cred că m-a învățat cele mai multe lucruri, mi-a fost mereu alături.
Acum e fericit , e cu altcineva. Tot EL m-a învățat sa urăsc, dar l-am iubit şi încă îl iubesc.
Va urma ...!
