2 In tabara - Ziua 1

11 0 0
                                    

Ajung si profesoara imi arata camera mea unde urma sa stau. Erau 2 paturi supraetajate. Urma sa stau eu , Emma, Lindy si Kim. Lindy si Kim stateau in patul de la usa iar eu si Emma in cel de la fereastra. Aveam doua bai si le-am impartit exact ca si pe paturi. Eram totusi umpic trista deoarece nu am spus inca nimanui cine sunt cu adevarat. Dar ma simteam bine pe mare asa ca ce mai conta mica mea minciunica. 

Un specialist ne invata ce trebuie sa facem in caz de urgenta si ne-a spus ca putem pleca. Sm mers pe camere. 

                                                                        IN EXPLORARE

Mergem linistite pe drumul de multe dupa care dam de o panta abrupta. 

-Ce ne facem? intreaba Lindy suparata.

-Nici-o problema!

Scot chestia de prins intre noi si ne-o punem.Fac un nod la sfoara si o prind de o piatra. Incepem si urcam pe drumul plin de zapada. 

-Ai grija! tip la Emma 

Am avut noroc ca eram legate altfel Emma nu mei era pe lumea asta. Ea imi multumeste si mergem mai departe. Stau putin pe ganduri ca sa imi aduc aminte unde ne-a zis domnul Thompson  sa mergem. Stau putin si o iau la stanga. 

Aaaaaaaaaaaaaa! Se aude dintr-o data si fug. O fata cazuse . S-a prins de o crenguta. I-au sfoara si o leg de un copac. O leg si de mine si cobor dupa ea. O prind si ne urcam sus. 

-Multumesc!

_Cu placere ! Dar cum ai ajuns sa cazi si de ce esti singura? 

-M-am pierdut de grup.

-Nici-o problema poti sa ramai cu noi daca vrei!

Imi multumeste si mergem toate cinci mai departe. Dam de o padure deasa ne avantam in padure dar mare ne fu surpriza sa dam de un urs. Nimeni nu a zis nimic cand la vazut. Am aruncat un sendvis din rucsac si am plecat toate usor de acolo. Am loata la dreapta apoi la dreapta apoi in fata si in spate si ne-am ratacit. ,,Ce ne facem?" intreaba Kim. 

Mai intai trebuia sa facem semnele de urgenta. Am icercat cu focul nu ne-a vazut nimeni. Am incercat cu copacul si bata nu amers. Am icercat cu lanterna dar nu era incanoapte asa ca nici noi nu o vedeam. 

Am plecat mai departe incepea sa se inopteze si nu mai vedeam nimic. Am inceput sa ma panichez. Nu stiam ce sa fac. Trebuia sa imi dau seama ce trebuia sa fac dar nu stiam. 

                                                                        

In TabaraUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum