După câteva luni în care nu s-a intamplat nimic am primit un telefon. Era de la armată. Îmi spuneau să mă întorc dar știam ca dacă o fac totul se va schimba. A fost o decizie grea dar până la urma m-am decis să mă întorc. Dacă nu o făceam cel mai probabil ar fi venit după familia mea și nu ași vrea să li se întâmple vreodată ceva. Am plecat în câteva zile la o bază din nordul țări pe vârful muntelui. Nu era chiar locul perfect dar credeam ca dacă o să termin repede o sa mă pot intoarce.
Speram să nu se mai repete ce a fost acum 20 de ani în locul acela. Nu mi-am putut da seamă atunci dar acum pot. După alte câteva zile plictisitoare a apărut o nouă misiune. Am plecat de dimineață. După câteva transmisii radio am aflat ca cineva o să vină după mine. Nu am mai spus nimic și m-am dus după el. Era undeva mai jos pe munte cu încă niște oameni. Am coborât silențios jos și lăm omorat. Ceilalți oameni de acolo au încercat să mă împuște dar doar unul a reușit. Eram la margine,mă nimerit în picior, cădeam ușor până jos dar la un moment dat m-am oprit. Căzusem de la mai bine de 1500 de metri și nu am murit. Eram uluita dar chiar și așa cum era posibil să supraviețuiești. După câteva încercari mi-am dat seamă unde eram și nu era prea plăcut. Eram în apă chiar dacă nu mi-am dat seama. Atunci încerc să înot la suprafața dar degeaba. Era gheață..trebuia să găsesc locul prin care am căzut. În 2 minute l-am găsit și mi-am luat aer. Încep ușor să merg până la o cabană acolo o doamnă drăguță mă servește cu o ciocolată caldă și mă bandajează. Mia spus ca pot să mai stau până mă fac bine. Nu aveam absolut nimic la mine așa ca am acceptat. În câteva zile trebuia să plec,trebuia să mă fac bine, trebuia să fiu puternică. Câte am îndurat până acum și nu pot să terc peste un mic glonț care mia intrat în picior. Este ca o așchie în deget..nu poete fi chiar așa de grav.
Vă urma!😘
