Ziua 2-In munti

9 0 0
                                    

Când m-am trezit am văzut o față care sarea la marginea patului meu. M-am calmat când am văzut ca era Emma.
-Vi cu noi?mă întreabă grăbită
-Unde?
-Cum unde? Pe munte! Mergem să vedem dacă putem zări plantă e cineva care sa ne ajute.
-Bine vin imediat!
M-am dus la ,,baie'' m-am pregătit și am mers să îmi iau rucsacul . Am plecat....în zece minute eram la poalele muntelui. Am mers cât mai sus posibil dar degeaba.Pădurea deasă acoperea totul. Am coborât jos cu grijă dar dintr-o dată să pornit o avalanșă de teren. Am alergat cât de repede am putut și am reușit să scape de avalanșă toti mai puțin eu. Mă trezesc sub un morman de pietre auzind alte pietre care se dadeau la o parte. Încep să dau cu putere la o parte pietrele care mă inconjurau. Aud țipete de fericire încep să mă uit în jur și imoi văd prieteni bucuranduse. M-am lat toți în brațe mai puțin Jack. A venit mă strâns tare în brațe și mă sărutat pe obraz . M-am înroșit toată la față . Am mers încet la bază și mau întrebat de sutende ori dacă sunt bine. Nu mă lăsau în pace dar eu staiam ca nu am pățit. Mai târziu am mers pe un alt pisc de munte de unde am prins semnal dar da bateria me aera la pământ așa va nu am putut suna pe nimeni Iphon-ul meu a devenit Mortphon-ul meu. Și așa urma să murim dat Jack a zis să facem un foc acolo ca se vedeanmai bine de la inaltime. Zis și făcut imediat am aprins focul și a
început să scoată o grămadă de fum dar nimeni nu nea văzut. M-am intor dezamăgiți în bază Jack a încercat să mă consoleze ca totul va fi bine dar nimic nu urma să fie bine. Urma să murim intr-o pădure fără ca no!eni să știe de noi.
După 2 ore:
Am auzit un elicopter,încercam să facem cât mai multă gălăgie dar nu se întâmplă nimic . Eram pierduți în pădure pentru todeauna . Nu mai aveam scăpare.
Am construit o busolă și mi-am adus aminte ca venim din nord așa ca m-am intors pe pașii mei dar nimic eram pur și simplu pierduți. Acum mă rătăcisem și mai tare și chiart nu vroiam să ma duc mai departe asa ca m-am intors la bază. Nu!eni nu mia observat lipsă mai puțin Jack. Când mă văzut mă strâns puternic ijn brațe timp de vreo două minute. Am încercat să găsesc o scăpare iam spus eu dar mia spus ca era prea periculos să ne îndepărtăm de bază. Îl cunoaștem abea de o zi și parcă îl cunoșteam de o viață nu îmi vine să cred ca pentru prima dată cineva mă place dar cel mai important și eu îl plac pe el. Trebuia să îi spun dar să nu păr disperată așa ca m-am decis să îi spun mâine. Și gata cu asta m-am culcat și până dimineață nu m-am mai trezit.😊

In TabaraUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum