Plec spre baza usor usor, pas cu pas. Gheata alunecoasa imi ingreuna urcarea fiind asa de....pai..alunecoasa!Eram aproape de varf cand bucata de gheta de care eram prinsa sa desprins de munte si am fost in cadere libera. Atunci am decis sa nu ma mai intorc..sa plec...la familia mea si sa ma prefac ca nimic nu sa intamplat. Am plecat spre oras cu pasi greoi si inghetati. Dupa cateva ore am ajuns la marginea orasului de unde am luat un taxi pana la aeroport. Cunoscandul de mult pe cel care vindea biletele mi la dat gratis asa ca am mers linistita acasa.Dupa 3 ore lungi de zbor ajunsesem acasa.....iau un alt taxi si ma duc in fata casei. In fata usi era o balta de sange,intru speriata in casa si ii vad pe copii stand nevatamati langa pat si pe Mike intins pe jos intr-o balta de sange...mort. Era asa de greu de crezut ca s-a putut intampla asa ceva asa ca am ramas cu copiii. Sa nu sufere,sa nu mjoara de foame...sa nu fie ucisi. De cand eram mica am fost legata de lucrurile astea si nu puteam sa ma despart de ele asa ca tot ce puteam sa fac era sa stau cu copiii.....