Majestatea Sa: Dragonul

Semnificații

          Lucrarea ,,Majestatea Sa: Dragonul" este o nuvelã fantasticã, socialã și psihologicã ce  aparține curentului neomodernist.

          Tema nuvelei o constituie iubirea, privitã din punctul de vedere al unor creaturi deosebite: dragonii. Aceste ființe mitologice sunt considerate creatori sau paznici ai elementelor componente ale lumii în credința chinezã.

          Titlul se referã la cele trei personaje principale ale nuvelei, care au caracter fantastic. Fiecare este privit ca un rege, în ranguri diferite. Numele personajelor aparțin unor zei ai mitologiei chineze și aztece.

          Expozițiunea prezintã personajul Kukulkan într-un moment de cumpãnã. Zeu al vântului în credințele aztece, el are nevoie de un sacrificiu pentru a mai domni peste acest element. Este numit ca fiind doar rege al vântului, fiind inferior ca și rang celorlați regi.

          Intriga este constituitã de sosirea lui Ao Kuang la un lac din Tibet, Koko-Nur, fiicã a sa cu Thetis. Tibetul este considerat ca fiind o mare secatã acum o sutã de mii de ani, numitã Thetis, peste care domnise. Este denumit regele dragon deoarece este zeul mãrilor de nord, deci regele acelui ținut. Cugetãrile sale îl fac sã se simtã vinovat pentru faptele sale. Incertitudinea este redatã în secvența: ,,Nu era bine ce fãcuse, ce face sau ce avea sã facã."  Este pusã în evidențã conștiința umanã superioarã a personajului prin intermediul frazei: "Incorectitudinea moralã, specificã pãrții sale umane, îl acapara". Dragonii sunt deci, întruchipãri ale unor tipologii umane. Ao Kuang este tipul filosofului neînțeles, se autoanalizeazã și cautã sã se autoînțeleagã. Ajunge la concluzia cã trebuie sã se întoarcã la prima sa iubire și pornește în cãutarea ei.

Desfãșurarea acțiunii începe în orãșelul în care Ao Kuang o întâlnește pe Nu Wa. Calcã pe pâmânturile unui alt rege dragon, Zalmoxe, corespondentul masculin al zeiției Nu Wa în pantheonul dac. La aceastã întâlnire, zeița mamã este distantã cu el. Lasã impresia cã nu îi pasã de frãmântãrile sufletești ale regelui apelor. Îi transmite clar faptul cã este dãruitã altcuiva.

          Perspectiva narativã obiectivã începe sã relateze din punctul ei de vedere. Ao Kuang pare cã pleacã în cãutarea celui cãruia este dãruitã, dar de fapt rãmâne în stare de vapori sã o urmãreascã. Zeița se transformã în dragon, renunțând la metamorfoza umanã, contemporanã, și pleacã în mediul  plãcut reptilelor, umed și rece, atmosferã potrivitã sentimentelor resimțite. Își face din nou apariția personajul negativ, Kukulkan, care vine pentru sacrificiul puterii.

          Punctul culminant este redat în gestul lui Kukulkan de a o strânge pe zeițã de gât. Ao Kuang se materializeazã și îl azvârle într-un trunchi de copac. Îl străpunge cu katana, iar Nu Wa pricepe greșit fapta. Deznodãmântul prezintã alungarea lui Ao Kuang și finalul încã unei încercãri de a iubi.

          Ao Kuang devine în urma conflictelor cu Nu Wa un personaj care se sacrificã. Pentru el, iubirea este un sentiment pentru care trebuie sã devinã martir al eternitãții.  Finalul deschis prezintã pe de o parte alungarea sa, pe de altã parte un nou început, având sã caute sã fie iubit de regina mamã la infinit. Este un personaj condamnat sã umble în neștire dupã o iluzie a veșniciei.

          Nu Wa este un personaj care nu se schimbã de-a lungul nuvelei. Fapta este încã din trecut, de când îl alungase pe Ao Kuang din Tibet și îi negase și atunci dragostea. Are sentimente de simpatie pentru el, dar este orbitã de întruchiparea personajului avut. Kukulkan este asemenea șarpelui din grãdina Edenului, întru cât înainte o ispitise în rãu, fãcând-o sã nege iubirea. Naivitatea zeiței mamã este o satirã adresatã persoanelor care nu știu ce vor.

          Mai multe elemente contureazã timpul și spațiul vag definite: paltonul, haina orientalã pe care o proba Nu Wa, este simbol al contemporanului, dar totodatã și al antichitãții. Schimbarea bruscã a peisajului, de la un orãșel uman pe marginea unei șosele la o stradã lãturalnicã ce ducea spre o pãdure, populatã de case vechi, este o schimbare simbol al zbuciumului celor douã personaje. Deasemenea, katana este simbolul purificãrii, înfigerea armei în personajul avut însemnând purificarea.

          Metaforele, personajele-simbol, actiunea sugestivã, firul narativ și expresivitatea textului se regãsesc în lucrarea ,,Majestatea Sa: Dragonul".