Proscrisul

2

Sânge. Sudoare, înjurături, pumni și un ring de box. Gălăgie infernală care se transformă într-o liniște asurzitoare în clipa în care Hunter fluieră puternic în spatele ei, făcând-o pe ea să tresară și pe cei din sală să își întoarcă privirile spre ei.

Respirația lui fierbinte pe pielea ei nu o ajuta deloc. Imaginea din fața ei era prea încărcată de violență, prea morbidă. Ochi umflați, vineți, tălpi goale, bărbați la bustul gol, bine făcuți sau mai puțin modelați, bronzați, mai puțin bronzați sau cu pielea măslinie de la natură. Toți se uitau la ea ca la un trofeu din aur masiv.

-Salut băieți! Începu Hunter, amuzat. V-am adus o gagică nouă. Vă place?

Un cor de fluierături vulgare, cuvinte și mai și, și ocheade iscoditoare o făcură pe Kelly să își simtă stomacul strând într-un ghem. Cu vârful unui deget, Hunter o înghionti în față, fără să îi sufle vreun cuvânt. Prea șocată de imaginea din fața ei, Kelly se trezi adusă în mijlocul tuturor, înconjurată ca o bucată de pâine caldă de zeci de oameni ai străzii.

-Ea este Kelly. Făcu o pauză teatrală pentru a da lovitura de grație. Kelly Brook. Hunter își lipi pieptul de spatele ei, și își puse mâinile pe umerii ei. Kelly abia de respira. Era terifiată. Îngrozită. Una era să îi fotografieze dintr-un loc sigur, cu totul altfel era să stea în mijlocul lor.

Sprâncenele tuturor tresăriră, de surpriză, și aprobări scurte veniră din partea tuturor.

-Deci până la urmă ai făcut-o, nu?se auzi o voce mai din spate.

-Când termini cu ea, poate ne-o dai și nouă, ce zici?

-Da, Hunter amice, doar o rundă.

-Am o idee mult mai bună! Anunță el încântat.

-Da?

-Care?

-Facem un concurs.

Valuri de nemulțumiri laolaltă cu priviri curioase, întrebări și nerăbdare cuprinse sala de box.

-Perechi de câte doi, și cine câștigă are dreptul la două reprize cu păpușa noastră, aici de față, o ironiză el cu un surâs răutăcios.

Lacrimile înțepau ochii lui Kelly, dar stând dreaptăși semeață, se întoarse spre Hunter.

-Poți să te duci la dracu! Și țâșni pe lângă el.

Ajunse însă decât la doi pași distanță,fiindcă de parcă i-ar fi citit gândurile, el o prinse imediat din urmă, și o opri.

-Unde te duci micuțo? O întrebă șoptit. Nu ai scăpare, nu știi asta? Nu ai conștientizat-o deja?

Kelly își închise ochii strâns, și își mușcă buza de frustrare.

-Da...continuă el, cu o răutate vicleană în voce. Ești a mea acum, micuțo. Fără cale de scăpare, fără sorți de izbândă. Așa că mai bine mergi lângă mine și urmărești luptele. La urma urmei, se dau pentru tine.

Continuând să o țină strâns de braț, Hunter o întoarse și merse cu ea spre scaunele pe care erau aruncate nepăsător mai multe tricouri umede, prosoape murdare, și bidoane cu apă. O așeză pe un astfel de scaun, și se puse lângă ea, relaxat de parcă ar fi pus un film la DVD. Și de parcă asta nu ar fi fost de ajuns, își puse mâna pe coapsa ei.

Kelly îl plesni însă imediat, îl privi furios și îi trânti mâna de pe piciorul ei gol. Hunter râse scurt, apoi le făcu semn băieților să înceapă.

Doi câte doi, intrară în ring, și Kelly fu nevoită să le vadă schemele de luptă, și chiar să le recunoască unora talentul în a doborî adversarul în doar câteva minute.