🥇CÂȘTIGĂTOR WATTYS 2016🥇
Publicată la editura Bookzone.
Ame este o carte care spune povestea a două suflete cu simţiri diametral opuse, dar care se sudează încă de la primele priviri.
Ea, definiția normalității.
El, mult prea departe de a fi nor...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Ame
Ajunse în fața casei ce va găzdui vestita petrecere, coborâm din taxi toate trei, după un drum ceva mai lung decât ne așteptam. Muzica se auzea dinainte să ajungem în fața porții din fier forjat, iar tot drumul era împânzit de mașini. Casa părea ruptă de oraș, singurul acces la ea se făcea doar pe un drum de mult asfaltat, parcă uitat de cutiile pe patru roți care ne fac viața mai ușoară. Strada și locul în sine erau înconjurate de brazi și de molizi, și tot peisajul parcă era desprins dintr-o carte cu aromă puternică de conifere și un aer de-o prospețime izbitoare. De cele mai multe ori, glumeam cu mama și îi spuneam că aș vrea să mă mut în pădure cu animalele, fiindcă m-am săturat de oameni, iar de-ar fi să îi dau un exemplu concret, probabil casa asta era cea mai potrivita. Nu știam că există un asemenea loc, aici, după clădirile înalte, gri, plictisitoare și toată aglomerația cu aer sufocant a orașului. Aici era o adevărată oază de liniște și de frumusețe naturală. Drumul șerpuit prin pădurice mă dusese într-o stare de visare. Adoram acel peisaj. Şi, ca decorul să fie complet, casa era așezată lângă lac, cu ponton la care aveai acces, aceea fiind toată atracția, se pare. Eu aș fi făcut o plimbare prin pădurice, dar noaptea nu era o idee prea tentantă. Doar în cazul în care îți plăceau mult filmele horror și în care aveai dispoziţia necesară să joci într-unul. Era decorată cu gust, predomina lemnul și părea o casă de vacanță de vis.
Mușuroiul de oameni deja își făcuse apariția. Totuși, casa parcă tânjea după iubire, după o persoană care să îi treacă pragul și să spună „Hei, am ajuns acasă.", iar alta să îi răspundă vesel „Bine ai venit!" Se vedea că nu prea era locuită, decât în perioada petrecerilor când era forfota mare. Părea un fel de casă de vacanţă, sau un fel de cabană, dat fiind lemnul predominant, dar lipsind munţii. Când pășim în curte, muzica deja îmi zumzăie în piept. Gură cască la toata lumea pusă pe distracție, privesc în jur și parcă atmosfera veselă mă cuprinde. Fetele deja încep să danseze de cum intră pe poartă, iar eu doar le urmez zâmbitoare, gândindu-mă dacă făcusem alegerea potrivită venind aici. Înainte să intrăm în casă, Alice mă prinde de mână și, cu Emily în frunte, ne strecurăm printre fetele euforice și puse pe dans, dar și printre băieții beți și puși pe distracție.
Într-un final, intrăm, iar eu, deloc obișnuită cu astfel de petreceri nebune, rămân pentru câteva clipe ca să-mi trag sufletul în holul micuț, cu dulăpioare de încălțăminte de o parte și de cealaltă a ușii, de care nimeni nu ținea cont, fiind doar de decor. Entuziasmată de atmosfera veselă din jur, îmi rotesc ochii peste tot prin camera principală în care mulțimea de adolescenți puși pe distracție dansau sau făceau concurs de băut, ori se sărutau pe unde apucau.
— Hei! Un băiat scund se apropie de mine și-mi întinde în treacăt un pahar de unică folosință cu un lichid maroniu în el. Distracție plăcută! spune, apoi dispare înainte să-i mulțumesc.
Îmi duc paharul la nas și constat că are un miros de hamei, iar după ce-mi arunc o privire mai atentă ajung la părerea că era bere, sau cel puțin așa-mi părea. Nu risc să beau dintr-o băutură oferită de un străin, la gândul că putea să pună orice altceva în ea. Așa că decid să rămân rezervată, dat fiind faptul că abia ajunsesem aici.
