Capitolul 7 - Călătorie în adâncuri

13.6K 732 34
                                    

Zane

Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.

Zane

Telefonul îmi vibrează insistent. Resping apelul pentru că nu avea rost să răspund. Înăuntru era prea multă gălăgie ca să aud ceva, și dau mesaj cu „Scrie-mi", scurt.

Știam ce înseamnă număr necunoscut, iar la douăzeci de secunde după primesc mesajul cu pricina. Prind țigara între buze și verific cu ambele mâini telefonul.

„Times SQ Hotel, etajul 4, strângere de fonduri, cod formal, ţintă - Donald Wess. PS: după finalizarea sarcinii raportează reușita, Don."

Mă crispez în timp ce blochez ecranul telefonului și îl bag în buzunar, apoi îmi prind țigara cu primele două degete și expir fumul gros ce se risipește cu greutate în aer din cauza spațiului închis. Era perfect. Îmbrăcat deja elegant, nu mai aveam decât să scot motorul din garaj și să plec.

Așteptam să-mi termin ţigara și sucul natural din piersici, preferatul meu, când, o domnișoară drăguţă, se apropie de mine.

— Bună. Deranjez? spune ea aruncându-mi o privire dulce.

Mă încrunt. Nu era tocmai momentul.

— Da, îi spun pe un ton placid, aplecându-mi capul într-o parte, încât să nu scap atracţia serii din ochi. Nu-mi venea să cred că fata din acea seară nebună apăruse fix la petrecerea din casa mea. Care erau șansele să ne mai întâlnim? Pentru mine erau deja nule. După câteva zile de la întâmplarea aceea, în care ea îmi dăduse pe jumătate planurile peste cap, m-am gândit la ea. Apoi, fiind prins cu treburi, mi-am văzut de-ale mele, pentru ca, în cele din urmă, să o întâlnesc iarăși, fix aici. Ăsta era un semn. Sincer să fiu, eram destul de praf și nu țineam niciodată evidența zilelor. Nici nu mai știam cât timp trecuse, dar pentru mine părea o eternitate.

— Serios? Credeam că dorești să-ţi împărţi sucul în altă parte, cu mine... apoi mă atinge persuasiv pe piept.

Îmi mijesc ochii pe decolteul ei provocator și pentru câteva clipe mă las distras. Dacă nu aveam alte planuri în cap, poate o luam la o trântă. Se vedea clar că asta vrea, însă nu riscam s-o pierd din vedere pe hoaţa aia mică. Aveam de gând s-o mai tachinez puțin, cu prima ocazie care se ivea în seara asta.

— Frumos din partea ta să mă rogi, însă am puțină treabă acum, bine?

— Dar nu faci nimic, se plânge ea total confuză.

Încep să râd. De frumoasă, ești frumoasă, de deșteaptă, ești frumoasă, îmi zic în gând, dar ea nu renunță.

— Haide... ne distrăm și noi puțin. Nu te-ai plictisit de petrecerea asta?

Fir-ar! Fata asta e grea de cap. Iar eu presimt că în curând îmi pierd cumpătul. Îmi dreg scurt glasul și probabil uit de privirea ucigașă pe care mai mult ca sigur i-o afișam tinerei în fustă scurtă din fața mea, care, deodată, devine agitată.

AmeUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum