🥇CÂȘTIGĂTOR WATTYS 2016🥇
Publicată la editura Bookzone.
Ame este o carte care spune povestea a două suflete cu simţiri diametral opuse, dar care se sudează încă de la primele priviri.
Ea, definiția normalității.
El, mult prea departe de a fi nor...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Ame
Venise și seara balului. Îmi dau cu presupusul că era un bal, deoarece eram îmbrăcată ca Cenușăreasa înainte să vină miezul nopții și să se rupă vraja.
— Aaa-meee, grăăă-beş-te-teee, strigă mama silabisind ambele cuvinte de parcă era la operă.
— Dumnezeule, dă-mi pace, femeie! spun, profitând că nu mă aude, și arunc o ultimă privire în dulap, apoi îmi aranjez încă o dată părul ondulat pe spate şi mă întorc pe toate părțile în oglindă, netezind rochia cu palmele. Oare eram îmbrăcată potrivit? Nu voiam să ies în evidență, dar nici să atrag priviri nemulțumite datorită alegerii mele.
Purtam o rochie în două culori, fucsia, respectiv roz perlat, în partea de sus arătând ca un kimono fără mâneci, cu decolteul generos în V, iar talia îmi era marcată de o curea neagră. Mai scurtă de genunchi, cu spatele gol, deoarece decolteul copia fidel modelul din față, speram să nu-mi aducă neplăceri în seara asta. Nu era stilul meu, nu așa dezgolită, dar mă consolam cu gândul că era doar pentru o seară, și cumva trebuia să mă ridic la pretențiile tematicii elegante. Deoarece eram o fată isteață, îmi acopăr goliciunea spatelui cu buclele lejere ce-mi cădeau în valuri, având un păr șaten deschis, lung până aproape de mijloc. Datorită faptului că nu eram o fată cu un bust generos, ci mai degrabă potrivit, șoldurile proeminente erau o adevărată corvoadă când îmi căutam perechea de blugi potrivită, astfel încât să nu fie ficși la mijloc și largi pe picioare. Unica mea salvare o reprezentau pantalonii din material elastic sau rochiile, așa că și cea din seara asta venea lărguță pe șolduri. Nu mă machiam de fel, iar acum apelez doar la rimel. Înzestrată cu niște sprâncene dese, buze pline și ochi albaștrii, orice strop de machiaj mi se părea că mai mult mă strică decât să mă ajute.
Pentru ultima oară, arunc o privire fugitivă în oglindă apoi, cobor scările pregătită pentru seara plictisitoare ce va urma. Nu aveam starea necesară să ies din casă, dar asta nu m-a întrebat mama, invitația ei sunând mai mult a datorie.
— Unde îţi stă mintea? mă mustră mama aşteptând poate de ceva timp în hol, pregătită de plecare, puteam să-mi dau seama după felul în care ținea mâinile în șolduri și bătea din picior, nerăbdătoare.
Ținea morțiș să vin. După cum îmi spusese mai devreme în această zi, un prieten de-ai ei influent se va afla și el acolo. Tot ceea ce speram era să nu fie vreun complot în care ei doi să-mi facă lipeala cu vreun plicticos din acela de frecventează astfel de petreceri. Acceptasem doar ca să nu o pun într-o lumină proastă, perfect conștientă că s-ar putea să trec printr-un moment stânjenitor. Fiţoşi cu bani, Casanova în căutare de proaste să le ardă, apoi să le arunce ca ultima cârpă. Pf! Mi-e scârbă.
Cobor scările din lemn îmbrăcate în carpetă, cu atenție, să nu-mi sucesc vreo gleznă pe tocurile astea. Cu toate că aveam niște sandale de 10 centimetri, nu aveam cel mai grațios mers cu ele. În hol o văd pe mama, îmbrăcată într-o rochie albastră, lungă, mulată pe corp, înnodată după gât, ce-i dădea un aer misterios. Datorită machiajului natural și a părului blond, prins într-un coc bine finisat, rochia era pusă în evidenţă.
