Regele Carol II

Zizi Lambrino

      Carol, inca amorezat de Ella Filliti
Zizi, prietena cea buna a Ellei si a printesei Elisabeta.

Zizi era fata unui locotenent, familia ei frecventa familia regala. La plecarea Ellei aceasta ii ceru lui Zizi sa aiba grija de Carol.
La inceput a fost o prietenie, principele era inca in suferinta dupa ce Ella fuse exilata de catre Regina atunci cand Carol a plecat la studii in Postdam.
Cei doi se cunosteau inca din copilarie, unde s-au intalnit la un bal iar Zizi, de doar 5 ani, a fost profund marcata de eleganta printului de doar 8 ani.
In timpul studiilor de la Postdam Carol tinea intens legatura cu fratele lui Zizi, Lulu Lambrino. Acesta ii povestea multe despre Zizi, ceea ce-i aprindea interesul lui Carol.
Odata intors intalnirile prietenesti reincepura, iar dupa cum Zizi povestea in jurnalul ei, ca intr-o dimineata cand servea ceaiul faclara dintre cei doi s-a aprins.
Carol a fost chemat pe front la Iasi, Zizi a venit si ea ca infirmiera atsfel dragostea celor doi continuua si in timpul razboiului.
Oamenii o caracterizau drept o una mica, grasa si urata, care i-a sucit mintile printului. Printul era dintodeauna imbatat de amor, nu-si dadea seama ce face.
Intr-o seara a tras-o intr-un loc ferit si a cerut-o in casatorie. Aceasta a acceptat, tatal ei, locotenetul Lambrino, isi sustinea oarecum fiica. I-a spus sa aiba grija ca poate intr-o zi va ajunge regina tarii, in ciuda aparentelor acesta ii spuse lui Carol sa ramana la datoria lui. Locotenetul il stia foarte bine pe Carol, stia ca nu se abate de la gandul propus. Carol mai amenitase ca daca nu este lasat cu Zizi el se va duce si va lupta pe frontul dusman, insa nimeni nu luase in considerare.
A plecat in septembrie cu Zizi spre Odessa pentru a se casatorii. Au plecat impreuna cu prietenul lui Carol, Carol si Zizi erau costumati in frate si sora si sub pretextul ca merge la cununia prietenului sau.
Carol si- a petrecut seara la Zizi, Zizi o asigurase pe mama sa ca dimineata urmatoare pleaca cu masina la niste prieteni. Zizi avea sa-si aminteasca de ploaia care cadea "dar nu si peste inimile noastre indragostite". Din fericire, peste inimile lor nu a cazut, dar s-a ploaia s-a suparat rau pe masina, aceasta a ramas impotmolita, iar cei trei si-au petrecut noaptea la un han.
A doua zi au calatorit cu trenul, Carol o asigurase "Acum, Baby, visul devine realitate..." se pare ca nimic nu le statea in calea visului lor de aur, ca sa folosim limbajul prințului. Dar, se pare, ca aici li se infundase. Un ofiter s-a oprit, uitandu-se la Carol a spus: "Un moment, acesta este printul Carol al Romaniei!" il ghicise, sau era asteptat?
Ca sa scape din incurcatura, prințul descoperise ca in cele mai extreme situatii calea este cea a adevarului, oarecum jumate de adevar. "da, eu sunt prințul regal si calatoresc la incognito si va rog sa respectati dorința mea. Merg spre Rusia ca martor la castoria prietenului meu, Serdici, dar pentru ca razboiul e aproape de sfarsit, calatoresc sub anonimat. Va rog, tineti acest secret!"
Cum au nimerit un ofiter in care respectul pentru un prinț era in codul civil, mai ales daca prin el curgea sange german, l-a condus la un hotel unde a fost primit cu generozitate. Nu stia ce sa mai creada.
Aici Zizi a facut o criza stomacala, probabil de la peste. Doctorul i-a recomandat un rapaus la pat de cateva zile, era prea mult de suportat pentru Carol.
In ziua nuntii Zizi s-a chinuit sa se tina pe picioare. Pentru a merge spre altar Serdici si Carol au fost nevoiti sa o care in brațe. Rochia ei alba era ascunsa sub un palton, iar pantofi erau in buzunarele printului. Acum, sincer sa fiu, scena arata mai mult a rapire decat un drum spre altar.

In tot acest timp Carol ii trimse o telegrama obraznica lui Ferdinand in care ii cita ca a luat-o in casatorie pe Zizi si daca nu va fi lasat sa traiasca cu ea, el va lua drumul Franței. Regina era indestul de alarmata si foarte panicata de plecarea fiului si il caracteriza drept un "un natang indragostit". Ferdinand era destul de linistit, amintindu-si de el si Elena Vacarescu. Ziarele roiau in toata Europa, in țara Ferdinand interzise publicarea ziarelor in care se vorbeste despre Carol. Regina Maria a luptat di rasputeri sa ii salveze onoare fiului si a si reusit.
La Odessa Carol a primit o instiintare in care era anuntat ca va fi arestat pentru act de inalta tradare.
Cei doi sunt nevoiti sa fie adusi obligatoriu in țara, intre Carol si Regina are loc o discutie cu lacrimi.