A Sirius Black Tribute

Trenul de Hogwarts

Vântul bătea cu asprime. Părul băiatului brunet zbura în toate părțile, ciufulindu-l. Ieșise din mult cunoscuta casă doar de câteva minute, dar deja se simțea mai liber ca niciodată. Kreacher era în dreapta lui, stând aplecat, din cauza vântului de toamnă. Sirius zâmbi. Spiridușul acela nesuferit merita asta de mult timp, își spuse în minte Sirius.

–Stăpâne, i se adresă Kreacher cu o oarecare răceală în voce. Dați-mi mâna.

Întinse una din mâinile lui mici și zbârcite înspre mâna lui dreaptă. Sirius și-o retrage imediat din calea mâinii lui, dezgustat.

–Dacă vrei să te țină cineva de mână, întoarce-te la stăpâna ta!

Kreacher înjură în barbă mult timp, cerându-și scuze când termină.

–Și altfel cum ați dori să ajungem la gară, stăpâne? îl întreabă Kreacher, zâmbind strâmb.

Sirius oftă. Spiridușul acesta îl enerva la culme. Într-o zi, avea să i-o plătească cu vârf și îndesat pentru cum se purta cu dânsul. Acel spiriduș ce-l prefera întotdeauna pe fratele lui mai mic, și care o idolatriza pe mama lui, putea fi pus pariu, că acel spiriduș va dansa în tot timpul în care Sirius va fi la Hogwarts. Pentru Kreacher, un Sirius la Hogwarts, înseamnă 6 luni de liniște și pace în casa familiei Black, după mult timp.

–Bine! Dar dacă vei face chiar și o greșeală, nu vei mai mânca o săptămână! Mă voi asigura de asta.

Kreacher dădu din cap, zâmbind în sinea lui. Îl luă de mână, a lui fiind rece și zbârlită, de la frig. Nu se întâmplă nimic la început, dar apoi totul se învărti cu cei doi, poteca pietruită și clădirile vechi transformându-se într-un drum îngust, în fața unei clădiri mari, cu un ceas uriaș deasupra capetelor tuturor încuiaților ce se grăbeau să ajungă la muncă.

Kreacher îi dădu drumul, și apucă mai bine cufărul lui Sirius care avea însemnat pe el inițialele numelui băiatului brunet: S.O.B. Sirius înaintă în clădirea veche de atâția ani, dar totuși foarte aglomerată, căutând peronul 10. Dădu de peronul 9, iar apoi imediat după el, peronul 10, iar între cele două peroane se afla un stâlp din cărămidă, neavând nimic special ca și aspect. Arăta ca un oricare alt stâlp din acea clădire.

Kreacher îi dădu căruciorul pe care era așezat cufărul lui, apoi îi spuse să se grăbească, deoarece mai erau 5 minute până la ora fixă. Înainte ca Sirius să apuce să mai spună ceva, spiridușul dipăru cu un mic Puf, încuiații mergând grăbiți înspre destinația lor, fiind la fel de orbi ca de fiecare dată. Sirius înaintă hotărât spre stâlpul din cărămidă, și fără ca măcar să clipească, trecu prin stâlp, în fața ochilor lui apărând peronul 9 și ¾.

Peste tot erau vrăjitori, vuind în jurul marelui tren cu inscripția Hogwarts trecută pe el. Neștiind de ce, Sirius simțea că acolo îi era locul. La Hogwarts, Școala de Magie, Farmece și Vrăjitorii. Sirius prinse căruciorul pe care-i stătea cufărul între degete, strângând bine mânerul, până când degetele i se albiseră. Se uită împrejur. Peste tot erau vrăjitori, care mergeau a doua, a treia, sau chiar a șaptea oară la școala atât de renumită în Regatul Unit. Peronul vuia de vrăjitori, luându-și la revedere de la copiii lor, care erau în ulmile extazului cu privire la vechea și legendara școală. Lui Sirius i se întoarse stomacul pe dos.

Hotărî să nu mai piardă timpul, așa că, ajutat de unul dintre vrăjitorii de pe peron, își urcă cufărul în tren, după care se plimbă pe culoarul trenului, în căutarea unui compartiment pe care să-l îmaprtă doar cu persoana lui. Înaintă pe culoarul trenului, târându-și cufărul după el.

Într-unul din compartimente se afla Lucius Malfoy, un sânge-pur, și în același timp, și o rudă foarte îndepărtată de-a lui Sirius. Lucius avea părul blond, lăsat până la urcehi, de altfel, ca și al lui Sirius, ochii căprui, ce aruncau săgeți înflăcărate, și care te priveau cu superioritate de sus. Stătea cu niște prieteni de-ai lui. Iar dacă prin prieteni, vă referiți la niște tonți, ignorați de toată lumea, și care fac absolut tot ce spune Lucius, atunci ei erau dintre cei mai buni prieteni. Sirius o putu recunoscu și pe verișoara sa îndepărtată, Bellatrix, după părul ei încâlcit și negru, ce era de cele mai multe ori, lăsat despletit. Stătea în fața lui Lucius, făcând diferite vrăji pe băiatul din dreapta ei, ce dormea liniștit, cu capul sprijinit de geam. Mă rog, aproape liniștit.