A Sirius Black Tribute

Sortarea destinului

Vântul bătea uşor, toamna făcându-şi simțită prezența. Sirius şi James coborâră primii din trenul aglomerat, ajutându-l pe Peter care căzuse după piciorul piedică al lui Bellatrix. Lupin înaintă, bucurându-şi ochii cu priveliştea maiestuosului şi magicului castel Hogwarts. Turnurile se înălțau mândre înspe cerul fără pic de nori, bufnițele negre şi albe coborând dintr-unul din ele, înălțându-se în zbor. Peter se apropie de Lupin, scuturându-şi roba de praf. Sirius se apropie de cei doi, în spatele lui, ivindu-se James. Sirius îşi ridică capul, înspre cerul albastru, şi urlă plin de entuziasm asemenea unui lup.

James râse.

–Ştiu ce spui, frate. E incredibil!

Lupin înaintă cu capul plecat din cauza vântului, și se lovi de un bărbat înalt de doi metrii, cu părul și barba deasă încâlcită. Lupin trebui să-și dea capul pe spate, astfel încât să-l poată privi pe bărbat. Omul-munte se uită la el de sus, și-i zâmbii.

–Scuze pentru asta. M-am cam îngrășat în ultima vreme, spuse el amuzat, bătându-se pe burtă.

Lupin îi zâmbi înapoi, după care omul își înălță capul și își făcu palmele con, astfel încât vocea lui puternică să se audă peste zumzăielile studenților. Se adresă mulțimii de vrăjitori ce tocmai coborâseră din tren.

–Cei din anul întâi, aici! Anul întâi la mine!

Bobocii se îndreptară înspre el, cu pași mici și împiedicați, câțiva studenți mai mari de la Viperini punându-le piedică, astfel încât mulți dintre ei, printre care și fata roșcată din compartimentul de mai-nainte, se împiedicară și căzură pe pământul rece. James se îndreptă înspre fată, și o ajută să se ridice de pe jos, după care îi zâmbii. Fata păru că vrea să-i mulțumească, dar nu mai apucă, căci Severus se ivi din spatele unor Astropufi din anul cinci, și îi aruncă lui James o privire acidă.

James prinse mesajul din zbor, așa că se îndepărtă de cei doi, întorcându-se la prietenii săi. Aruncă o privire în spate și nu fu surprins să-l vadă pe Severus vorbind cu fata roșcată, probabil despre el.

–Toți bobocii să mă urmeze! strigă iarăși semi-uriașul.

Înaintară pe cărarea pietruită, Peter dârdâind de frig, iar Sirius făcând glume cu James. Lupin se uita pierdut în zare, afundat în gânduri. La un moment dat, bărbatul se opri. Se întoarse înspre boboci, făcându-le semn să fie atenți.

–Vom traversa lacul cu bărcile! Urcați-vă câte cinci în barcă, și aveți grijă unde călcați, strigă acesta.

James se urcă cu grijă într-una din bărci, fiind urmat îndeaproape de Sirius, Peter și Lupin. În urma lor se mai urcă și un băiat roșcat, cu părul ciufulit, și cu un entuziasm ușor de citit pe chipul obosit, dar vioi. După ce toată lumea se urcă în bărci, ele porniră singure de-alungul lacului, valurile udându-le marginile robelor pe parcurs ce înaintau.

James își mută ochii de la adâncurile lacului, la cei 4 afați lângă el în barcă.

–Voi unde ați vrea să fiți repartizați? îi întrebă James.

Peter stătu să se gândească o clipă, la fel și Lupin, dar băiatul roșcat răspunse fără nici un fel de reținere.

–Eu unul, aș vrea la Cercetași. Plus că mai toată familia mea a fost repartizată acolo.

James dădu din cap în semn de încuviințare.

–Și familia mea a fost repartizată timp de generații întregi acolo. Dar ăsta nu este singurul meu motiv, spune el. Cercetașii sunt atât de bravi și de corecți! Aș vrea să fiu unul dintre ei.