A Sirius Black Tribute

În dragoste și război nimic nu e posibil

Sirius oftă.

Era ultima săptămână de dinainte de vacanța de iarnă, iar în ultima jumătate de oră, tot ce făcuse Sirius era să stea pe un scaun din camera de zi a Cercetașilor, uitându-se la Lupin făcându-și temele primite pe vacanță. Sirius oftă din nou.

Lupin zâmbi ușor înainte să ridice capul din manuscrise și să se uite la Sirius.

- S-a întâmplat ceva? îl întrebă acesta, mici riduri de frustrare apărând deasupra frunții.

Sirius se lăsă pe spate, lăsându-și mâinile și capul să se bălăngăne pe din afara scaunului și scoase alt oftat, de data aceasta, mai exasperat.

- Sunt plictisit!

Un râset se auzi de deasupra acestora. Sirius se încruntă, fața lui fiind deja îndreptată în sus, curiozitatea strălucindu-i în ochi. Lupin se uită prin jur, dar majoritatea camerei era goală, Arthur fiind singurul prezent. Părea că scrie o scrisoare.

Sirius se ridică în poziție de drept și îi făcu semn lui Lupin să se ridice și el. Acesta se uită cu ochi triști la tema neterminată, dar lăsă pana jos și se ridică în picioare. Sirius se îndreptă înspre scările care duceau spre dormitoarele fetelor.

Lupin îl trase de mânecă.

- Ce crezi că faci? Acolo sunt dormitoarele fetelor! N-avem voie acolo! țipă șoptit acesta, câștigând o încruntare din partea lui Sirius.

Sirius puse un deget la buze și își continuă drumul. Urcă prima dreaptă. Lupin își dădu o palmă peste față. Urcă următoarele două. Lupin își puse mâinile în cap. Cu o silențiozitate de felină, urcă încă două, oprindu-se când văzu două figuri în fața ușii din anul I. Se uită în spate și îl văzu pe Lupin ținând de șase, cu o privire nemulțumită pe chip.

Sirius zâmbi și își propuse să se revanșeze după. Întorcându-se, recunoscu o voce familiară.

- Bine că nu am pierdut-o.

Era vocea unei fete, iar dacă Sirius nu se înșela, era chiar Lily. Se întreba cu cine vorbea, dar apropierea era riscantă.

- Nu-i ca și cum ți-ai putea lua alta, nu? râse a doua persoană.

Sprâncenele lui Sirius se arcuiră în sus. Vocea celei de-a doua persoane era teribil de cunoscută. Răspunsul era pe vârful limbii sale, dar abia atunci când îl auzi râzând își dădu seama. James, se gândi acesta. Ce cauți acolo? Un fior de neliniște îl cuprinse. Se sprijini de peretele inferior, încercând să audă cât mai clar continuarea. Umbra îi cădea în spatele lui, în direcția peretelui lipit de spatele arcuit de acesta, deci măcar așa putea fi sigur că cei doi nu îl vedeau.

Dar a urmat o liniște cumplită care i-a adus lui Sirius fiori pe șira spinării. Vocea lui Lily aproape că l-a făcut să sară din cauza concentrării.

- În orice caz, mulțumesc, James. Ești un coleg bun.

Sirius făcu o mutră ciudată. I-ar fi putut simți stânjeneala lui James de la o poștă, el însuși simțind câteva îndoieli.

- Doar coleg? Oh, haide... pentru primul care te-a întâmpinat la festinul de la începutul anului, cred că aș merita măcar titlul de prieten, spuse el ezitând.

Au fost câteva secunde de liniște, iar Sirius nu putu să se abțină să nu mai urce o treaptă, și să nu se uite peste colțul care anunța intrarea înspre dormitoare. Reuși să vadă o mânecă neagră de la roba specifică școlii Hogwarts. Peste câteva secunde, o a doua mânecă apăru în cadru, mâna care ieșea din ea atingând-o pe cealaltă.