M-am trezit de dimineata la 10:00. Justin nu mai era langa mine. Am coborat scarile cascand. Era jos si pregatea micul dejun. M-am dus si mi-am inconjurat mainile in jurul abdomenului lui. El s-a intors si m-a sarutat.
-Ce faci? L-am intrebat eu.
-Fac niste sandwich-uri.
Dupa cinci minute a pus farfurii si am inceput sa mancam. Diseara suntem invitati la ziua unui prieten de al lui Justin intr-un club din oras. Am ajuns sa urasc cluburile. Nu stiu de ce.. Dar trebuia sa merg cu Justin pentru ca nu voiam sa se supere. Astazi pe la 14:00 iar o sa raman singura. Acum nu mai e nici Ruxi in oras si nu poate veni pe la mine. Eu m-am dus la magazin sa iau mancare pentru la pranz. Am luat niste cartofi ca sa ii fac cand raman singura sa imi mai ocup timpul. Se facuse deja 13:00 si Justin trebuia sa se pregateasca. S-a imbracat cu niste pantaloni cu tur, cu un tricou larg, si geaca. A plecat pe la 13:30 si eu am ramas singura. Nu stiam ce sa fac. Ma uitam la televizor dar parca ma plictisisem sa stau numai la televizor. Pe la 15:00 a sunat cineva la usa.
-In sfarsit a venit! Spun eu si deschid usa.
-Buna ziua! Am venit sa vorbim cu Justin.
-Nu este acasa!
-Ii puteti spune cand vine ca au venit armele.
-Ce arme?
-Atat ii spuneti!
-Bine la revedere!
Am inchis usa repede. Arme? Cum adica arme? Oare Justin imi ascunde faptul ca este un criminal? Poate ma tine la el doar ca sa ma omoare in final. Am inceput sa plang.. Pe la 16:00 a venit si Justin. Eu nu am vrut sa ii spun imediat. A venit la mine si m-a sarutat. A venit si vremea in care sa ii spun de oamenii aceia.
-Cand erai tu plecat au venit niste tipi si mi-au zis sa iti zic ca au venit armele.
Din perspectiva lui Justin:
Jegosii!! Le-am zis sa nu se dea de gol. O sa ii omor! Nu stiam ce sa ii zic. Daca o sa afle ca sunt un criminal o sa plece si chiar nu vreau asta. O iubesc si pur si simplu as muri daca ar pleca.
-Deci.. Ai aflat. Da. Sunt un criminal.
O lacrima i-a cazut pe obraz. M-am dus si am luat-o in brate dar m-a refuzat. Imi era asa frica sa nu o pierd.
-Deci toata chestia cu cantatul si cu interviurile si cu Scooter a fost o gluma?
-Nu! Lucrez in paralel. Te rog iarta-ma! Te iubesc si nu vreau sa te pierd!
-Nu plec dar puteai sa imi zici. Ma deranjeaza ca m-ai mintit.
-Imi pare rau!
Din perspectiva mea:
Il iubesc dar e un criminal. Nu pot sa cred. Si ma doare ca nu a avut incredere in mine. O lacrima mi-a cazut pe obraz. A venit si m-a luat in brate. L-am lasat dar nu as fi vrut. Eram suparata pe el dar nu imi vedeam viata fara el. Nu as fi plecat niciodata de langa el.
-Si eu te iubesc! Am zis eu incet.
M-a sarutat plimbandu-si limba prin gura mea. Mi-am luat geaca si am iesit sa iau aer. Numai la chestia ca Justin a omorat oameni ma gandeam.. Oare a vorbit cu oamenii aceia?
