A venit la mine, mi-a fost dor de ea

Chiar dacă aici nu există timp, e o monotonie constantă.

"-stii ca pentru a nu rămâne aici pentru totdeauna ar trebuii să iti termini lucrurile neterminate pe pământ, nu?"

"-nu știu ce trebuie să fac."

"-trăiește!"

"-de ce vorbești cu subînțeles?"

"-am rămas aceeași eu."

"-îmi e dor să te țin în brațe..."

"-poate o vei face cândva, doar trăiește."
...
"- intr-o saptamana o să mă reîncarnez, n-ai vrea să o facem împreună?"

"- crezi ca voi reuși?"

"- așa cum m-ai salvat din depresie cu vocea ta. Trăiește!"

Și a dispărut dintr-o dată.

Voice From The Window//finalizata\\Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum