Andree P.O.V.
Ma.m trezit langa un pat alb in el se afla...eu?...ciudat...am vazut ca se apropiia de mine o femeie. Pur si simplu a trecut prin mine. Lam vazut si pe Leo. Care era langa pat si ma tinea de mana.
--Domnule Derives?
--Da?
--Din cate am vazut pe analize...ea era insarcinata!
--Era?
--Da din pacate cazatura a fost prea puternica. Copilul nu mai este...si...nici ea....
--Ce? Nu nu se poate!
Ce Doamne iartama? Eu sunt aici! Ma.m apropiat de Leo si mi.am pus mana pe umarul lui...dar parca am trecut prin el...e numai vina mea...daca nu ma enervam pe el....acum eram acasa... imi vreau viata inapoi! Nu mai vreau sa il vad pe Leo suferind!
Leo P.O.V.
A murit....cum ii explic asta mamei? Dar Hope?....e numai vina mea...daca nu ramaneam sa fac poze cu alea acum eram acasa...
Ma uitam la trupul ei si o simteam langa mine. O vreau langa mine...ah...imi vine sa mor...iam simtit mana cum se misca si ma.m uitat la ea...ochi ei caprui ma priveau...
Mi.a picat fata cand am vazuto...am auzit usa cum se deschide dar nu am bagato in seama.
Autor P.O.V.
Andreea si Leo se priveau in ochi si nu au bagat de seama ca un doctor a intrat in salonul Andreei.
--Scuzati.ma! Spune doctorul. Se pare ca printr.un miracol ea si.a revenit! Acum este stabila si am si o veste buna! Ve.ti deveni mama!
--Ce? Mama? Inca odata?
--Cam da! Se baga si Leo in discutie. Nu il vrei?
--Ba da il vreau! Dar...nu stiu...poate nu ne mai trebuie un copil!
--Ba da! Andreea gandeatete!
--Ai dreptate! O sa il pastrez!
--Scuzati.ma dar trebuie sa ii facem niste analize doamnei Lenenhan!
--Cine? Intreaba Andree. Acesta este fostul nume de familie...actualul este Derives!spune Andree uitanduse la Leo. Pe fata lui se putea citi fericire!
***Dupa trei luni***
Andree P.O.V.
Ma.m trezit cu o durere de stomac insuportabila. Am reusit sa ma dau jos din pat. Leo nu era in camera. Am iesit pe hol si am simtit ca durerea e de o mie de ori mai mare. Si sunt deabea trei luni...am reusit sa cobor scarile dar cand am ajuns la ultima treapta deabea mai respiram.
--Leo?
--Da...esti bine? Ma intraba el iesind din bucatarie.
--Oarecum. Acesta ma luat pe sus in stilul miresei si ma dus in sufragerie. Ma asezat pe canapea si a plecat. Zau? Ma lasat aici si eu mor de dureri!
--Mami!Hope...
--Da Hope?
--Mami! Ce facem de ziua mea?
--Ziua ta? Mai e ogramada pana atunci!
--Ba nu e maine!
--Mai zi o data!
--Da! Maine e 24 iulie!
--Leo! Spun ridicanduma. Ma.m dus in bucatarie el era acolo si vorbea la telefon.
--Ce.i? Ma intreaba cand inghide.
--Tu stiai ca maine e ziua lui Hope?
--Da...
--Leo tu macar ai pregatit ceva?
--Logic! Iam sunat toate prietenele si au spus ca ajung maine.
--Si tort?
--Mda...tortul nu e gata! Si nivi macar nu am sunat pentru el!
--Lasa il fac eu!
--Nu! Nu il faci tu! Nu ai voie sa faci efort! Spune el luandumi mainile intre ale lui.
--Bine bine!spun razand. Sa apropiat de mine si si.a lipit fruntea de a mea. Si.a lipit buzele de ale mele.
