***Peste doua luni***
Andree P.O.V.
Mi.am deschis incet ochii. Eram intr.o camera alba. Mi.am dar seama ca sunt la spital. Pe usa a intrat Leo.
-Hei!
-Hei.
-Esti bine?
-Da. Dar Lucas unde e?
-Doarme.
-Aaa. Ai aflat cand o sa ies?
-Dap. Maine iti da drumul. Si tie si lui Lucas.
-Bine.
-De ce esti trista?
-Nu sunt. Dar...imi e...frica...
-De?
-Nu stiu...imi e frica ca nu o sa pot sa am grija de doi copii.
-Andree. Spune luandumi mana intra lui. O sa fiu si eu acolo! Stai linistita. Spune sarutandumi frunte.
-Bine...
***A doua zi***
-Insfarsit acasa! Spun trantinduma pe canapea.
-Ma ajuti? Spune Leo. Ma.m uitat la el si ma bufnit rasul. Il avea pe Lucas in brate si doua ghiozdane mari in spate. Ma.m dus la el si l.am luat pe Lucas. Am urcat sus si ma.m dus la camera lui Lucas.
-Asta e noua ta casa! Spun asezandul in patutul lui. Am simtit doua maini pe talie. Ma.m intors si am vazut ca era Leo.
-Mami mami ai venit! Spune o voce de fetita. Hope. A inceput sa sara in sus. Am luato pe sus si am sarutato pe frunte. Mi.a fost dor de tine!
-Si mie! Puiul meu!
-Si lui tati ia fost dor de tine! Mami pitu sa ma ajuti? Am deinvatat o poezie!
-Sigur pitic,hai! Spun mergand cu ea in brate. Am ajuns in camera ei. Ai invatat tu ceva din ea?
-Dap.
-Tocmai din padure
Eu acuma vin
Si vreau sa va spun voua...
-Ca afara ploua!striga Leo din camera noastra.
-Continua!
-Si.n varfurile braziilor eu am zarit...
-Caprioare de.aur transpirand cumplit! urla Leo.
-Leo! Termina! Auzii hai sa invatam mai tarziu! Ce zici?
-Bine! Spune ea fugind afara.
