Life On Ballet Shoes (In pauza)

Capitolul 4

In fata resedintei profesorului incepusera sa vina din ce in ce mai mult masini din care coborau invitatii,care venisera cu ocazia zilei de nastere a Emmei.
Curand toata casa rasuna de zgomotele copiilor si de discutiile patintilor,care se retrasesera in sufragerie.Toti o asteptau pe sarbatorita care intarzia sa apara.

In camera sa,Emma era in culmea agitatiei.Rochia sidefie ii venea remarcabil si o maturiza suficient de mult incat sa arate ca o fata de 14 ani,deoarece ea parea mai mica,nu numai din cauza chipului copilaros,dar si al comportamentului sau zburdalnic.Insa nu din cauza rochiei sau a petrecerii era ingrijorata tanara,ci din cauza ca nu descoperise ce pacaleala pusese la cale Edward.
In fiecare an,de ziua ei,acesta punea la cale cate o gluma tampita,care,de cele mai multe ori,reusea sa ii distruga toata buna dispozitie.De exemplu acum 5 ani,ii pusese in varful pantofilor o bucata de material,asa ca,atunci cand s-a incaltat cu pantofii,bineinteles ca acestia ii erau mici,dar nemaiavand timp sa isi puna altii,care sa se asorteze cu rochita,a trebuit sa se chinuie cu ei toata ziua,facandu-si niste rani urate.Normal ca atunci cand a descoperit ce se intamplase defapt cu pantofii,s-a dus la Edward si au inceput sa se certe,de au crezut bunicii ca s-a intamplat cine stie ce nenorocite.
In alt an,i-a pus un sarpe in cada.La 12 ani papusa pe care tocmai o primise a ramas cheala,iar cand a implinit 13 ani,aproape ca a mancat ramele pentru pescuit pe care baiatul i le pusese in supa.
Anul acesta insa era hotarata ca nimic sa nu-i strice ziua,asa ca se pregati din timp,facandu-si o lista cu posibilele pacaleli pe care idiotul de Edward ar fi putut sa le puna in practica de ziua ei.
Dupa ce se mai uita pentru ultima oara in oglinda,iesi din camera si cobora scarile spre sala de mese,unde o asteptau invitatii.

Petrecerea trecu fara nici un incident.Toti ii admirara toaleta eleganta si machiajul rafinat,primi o tona de cadouri si dansa cu cel mai dragut baiat de acolo."Nimic nu se mai poate intampla."se gandi ea,indreptandu-se spre tortul cu doua etaje,spre a sufla in cele paisprezece lumanari.
Se apropie de tort,isi lua aer si sufla.In urmatoarea secunda,Emma se trezi acoperita din cap pana in picioare de frisca si bucati de tort.Invitatii incrpura sa rada,amuzati,iar fata il vazu pe autorul faptei cum radea mai tare decat toti ceilalti la un loc.Tanara simti cum tot sangele ii fuge din obraji,iar lacrimile incepura sa ii curga pe obtajii acoperiti cu frisca.
Fara sa se mai gandeasca,aceasta o lua la fuga si parasi incaperea,urcand in camera ei.Se dezbraca de rochie si se duse sa se spele,dupa care se urca in pat si adormi plangand.
Un ultim gand ii trecu prin minte inainte sa adoarma:"Cat de mult trebuia sa o urasca Edward,daca nici nu-i pasa ca ii distrugea fiecare zi de nastere."

Hey!Scuze ca este atat de scurt capitolul.Va promit ca urmatorul va fi mult mai lung si mai interesant,deoarece Emma si Edward vor creste si se vor intampla multe lucruri,dar...nu va zic mai multe,va las pe voi sa le descoperiti pe parcursul cartii.
Vreau sa va multumesc si pentru ca ma ajutati si ma sustineti sa scriu.Inseamna foarte mult pentru mine.

Kisses :***