Dragoste Sau Pasiune?

De Ce?..

Singur, atât de singur. Și mama m-a părăsit. S-a săturat de mine, de probleme mele, de viața mea.

Ce n-aș da acum să fiu un copil normal, să am o iubită măcar cu care să îmi fac planuri de viitor. Un copil eventual. O casă, un job decent cu care să câștig câțiva bănuți.

Da nu. Eu stau beat mort, bătut de poliție, fără iubită, drogat, tatuat pe covorul mamei și mai am puțin iar eu dau la boboci.

Nu pot să fiu normal. Niciodată nu am fost normal. Nu mi-au plăcut lucrurile obișnuite. Nu am vrut copii. Îmi plăcea să mi-o trag cu orice fată. Nu vroiam să mă căsătoresc.

Dar acum stau și îmi plâng de milă. Nimeni nu mă mai poate ajuta să ies la lumină. Sunt afundat în întuneric.

Sunt demonul suprem al diavolului. Marioneta lui.

Cât de cât mă ridic ușor pe propriile mele picioare și cu o greutate imensă urc scările.

Aproape că adorm aici. Spre fericirea mea ajung în cameră.

Iar în cinci minute adorm.

...
Corpul mie greu, capul e amețit. Gândesc foarte puțin. Nici nu mai știu ce am pățit.

Mă îndepărtez spre o oglindă iar acolo văd miracolul. Am buza umflată crăpată în două, ochiul mie vânăt și la încheieturi am urmele de la cătușe. Pe abdomen am liniile făcute de la bastonul polițistului și două trei hematoame renasc de undeva de după gât.

Fac un duș rapid mă schimb și iau laptopul în brațe pentru a analiza mai îndeaproape poza care m-a făcut să clachez. Nu numai de uimire ci și de ură, de dezamăgire, tristețe. Un val de singurătate mă înfioară când privesc din nou fotografia.
E ea! Ochi, buza, cicatricea. Sunt ca ale ei.

Îl sun pe Tailor din nou.

- Am o veste! Vocea lui Tailor mi-o ia înainte. Ști fata, nu? Ei bine era evident că nu o să te ocupi tu de ea și mi-am luat angajamentul de a mă ocupa eu. E la poliție, te așteaptă. Vezi să fi acolo în cel mult jumătate de oră.

Și îmi închide.

Caut niște haine, eventual o cămașă, găsesc una albastru-inchis și niște pantaloni negrii care nu sunt rupți. Telefonul îl arunc pe pat, repede mă încalț cu bocancii și buletinul la pantaloni într-un buzunar.

Găsesc un taxi și îi spun adresa. Se miră puțin când rostesc " Secția 3 de poliție".

Mă tot gândesc cum o să dau nas în nas cu Juliet. Dar dacă nu e ea și mă înșel?
O sa aflu curând.

Când ajung la destinație plătesc șoferului , nici nu mai iau restul măcar și țâșnesc din mașină.

La intrate în instituție Tailor vorbește la telefon ca de fiecare dată certându-se cu nu știu ce om care ne montează luminile la fiecare concert.
Face un semn cu mâna să intru în instituție și pleacă mai departe pentru a continua conversația.

Picioarele îmi tremură, mâinile la fel, inima bubuie în toracele meu, sunt alb la față iar tensiunea cred că e 100.
Pășesc înțepat sigur pe mine, trag aer în piept și îmi fac curaj.

Unul dintre gaborii de pe hol cu degetul arătător indică spre o cameră cu ușa deschisă.

Îl recunosc pe tipul ăsta. E fraierul care m-a pocnit cu bastonul.