Dragoste Sau Pasiune?

Andy

A doua zi sunt externat. Plec împreună cu mama de aici, sper să nu mai ajung vreodată în locul ăsta. Am privit-o pe femeia asta cum stătea pe hol și mă privea cum dorm.

Bine poate ea zicea că dorm dar în gândurile mele erau tot felul de speculații cu privire la otrăvire. Poate devenisem puțin paranoic gândindu-mă la vreun membru din trupă.

Gândurile au fost spulberate repede când șoferul meu a ajuns în fața clădirii de primiri urgențe.

Drumul spre casă a fost plictisitor. Mă mir când la radio nu se aude nimic de solistul Andy Scott leșinând pe șcenă.

Dar niciodată nu e prea târziu pentru muiști ăștia. Mereu te lovesc sub centură atunci când nu te aștepți.

O văd pe mama vrând să discute cu mine. Eșuează în momentul în care adorm.

....

Sunt așa obosit. Jointul ăla mi-a afectat prea mult organismul.
Simt cum înăuntrul meu se duce o bătălie cu stomacul.

Vomit mai tot. Și în mai puțin de 5 minute mă aflu pe aleea casei mulțumind domnului că am ajuns.

Fără paparazzi care să îmi invadeze peluza mă simt mai liniștit. Nu aveam chef de dat explicați cu privire la debutul meu.

Dar cum spuneam, niciodată nu e prea târziu pentru ei.

Îmi atașez ochelarii de tricou, nu mi se pare așa însorit acasă, cobor din automobil iar cu viteza luminii mă fac nevăzut și în două secunde mă aflu la intrarea în casa familială dar totodată străină în ultima perioadă.

De când a plecat Juliet locul ăsta mi-a adus numai probleme.

Amintirile..

Ele au fost singurele care m-au făcut să urăsc locuința mamei.

Îmi fac loc printre mulțimea de papuci și intru în living. Acolo o Juliet tânără stă cu o pernă în brațe uitându-se atent la niște fotografii cu micuțul Andy iar privirea fetei de 15 ani sclipește la o fotografie cu mine în cadă spălându-mă.

A fost un coșmar pentru mine când am văzut-o atât de speriată și vulnerabilă. Îmi povestise ceva de un tip care tot îi propunea lucruri indecente și neștind ce să facă i-a dat cu o piatră în cap și a fugit. Îi era frică să nu o urmărească așa că s-a ascuns pe la vecinii mei până ce idiotul ăla a plecat. Nu pot să nu știu de ce nu m-a sunat.
A da. Nu avea telefon, poate de asta o iubeam. Era decentă, fără fițe. Locuia într-o casă modestă.

Acum înțeleg de ce a trebuit să plece. Trebuia să aibe un trai mai bun. Iar orașul ăsta tâmpit nu îl putea oferii.

Ca să o liniștesc, să scoată două vorbe cu mine i-am promis că o las cu cea mai mare neplăcere în lucrurile mele.

Iar dintre toate ea a ales albumul fotografic. M-a enervat puțin. Mbine lucrurile alea nu ar trebui să ramani amintiri familiale? Adică de ce i l-aș fi dat?

Da pentru că o iubeam.

Îi făcusem un semn mamei de a le aduce.

Avea o manieră neplăcută scumpa mea mamă, își făcuse un obicei prost de a trage cu urechea. Iar de fiecare dată, nu știu cum se făcea, ea era acolo, mereu.
Cred că era spion sub acoperire.

După ce ființa care m-a născut și m-a crescut exact așa cum a putut a adus ce am rugat-o Juliet și-a mărit ochii extraordinar de mult