Stars Symphony [ Luke Hemmings ]

Capitolul 2

Într-un sfârșit mașina se oprește și cobor din ea dându-mi jos căștile din urechi. În fața mea se înalță o clădire mare și maro cu multe ferestre. Pare construit în stilul marilor bogătani din 1900. Câțiva copaci își fac și ei prezența în jurul clădirii, în special în aripa de est. O plancardă lungă de desubtul unei ferestre pe care scrie " Brentwood Elite High School " se întinde în toată splendoarea ei. Ușile mari și groase din lemn lăcuit au o culoare închisă de maro și nu durează mult până când tata le deschide. O ambuscadă de sentimente și gânduri îmi trec prin minte și suflet atunci când acele uși gigantice se deschid incet în fața mea. Trec pragul, la fel și părinții din spatele meu. Privesc repede prin mai multe părți și amețesc ușor când ochii mi se mișcă in cap. Tata mi-o ia în față, spre dreapta, pe un hol lung cu multe uși de lemn, dar nu la fel de mari ca și la intrare. Covorul lung și roșu se întinde de-a lungul holului, potrivindu-se de minune cu pereții maro deschis și cu aplicele ce lumineaza întregul hol. Deasupra fiecărei uși scrie cu auriu pe o plăcuță alba sala sau cabinetul. Ajungem în fața unei uși deasupra cărei scrie " Cabinetul Directorului. " Mama bate cu două degete în lemnul gros al ușii, după care apasă mânerul auriu și intră, urmată de tata. Rămân în fața usii fără să intru auzind-o pe mama cum își schimbă vocea reușind să spună un " Bună ziua " cu zâmbetul pe buze. Se întoarce către mine cu o simplă mișcare a tocului și îmi vorbește în șoaptă.

" Haide, Mia, intră. " - Intru imediat pentru că știam deja că asta avea să-mi spună. Închid în urma mea ușa și mă pun între ei.
Îl aud pe tata cum vorbește despre cum m-a înscris aici acum două luni cu directorul, un bărbat de vreo 40 de ani îmbrăcat la costum negru și părul șaten și ondulat. Acesta ne face semn cu mâna spre fotoliile negre din fața lui. Biroul lui e negru cu multe acte și dosare pe el împreună cu o mică plăcuță aurie pe care scrie numele lui, " Daniel Hackley ".
Tot ce am înțeles din toată conversația, a fost că ora a început deja și că am engleza. Asta înseamnă că am întâtziat. Mă panichez puțin, dar fix atunci mama se ridica, la fel și tata și ma repezesc și eu sus de pe fotoliile moi din piele. Mama schițează un zâmbet fals alături de un " La revedere " și tata dă mâna cu el, urmând să se îndrepte spre ușă. Ieșim din nou pe hol și doar atunci îmi fac curaj să vorbesc.

" Deci ? " - Spun ca și cum ar fi evident la ce mă refer.
" Ai engleza, ai întârziat la oră. " - Spune tata fără o expresie anume a feții.
" Stai, eu am întârziat ? Dar..." - Nu termin.
" Gata ! Mia, e prima zi aici, nu vreau să aud nimic de genul. Sala unde se ține ora de engleză e la etajul 1, a treia sală pe dreapta. " - Spune repede și se întoarce.
" Ce ? Nu ș.." - Nu termin din nou propoziția și ea se oprește, apropiindu-se de mine și uitându-se în ochii mei apoi se îndreaptă cu tata spre ușă.
" Mamă.. " - Ușa se închide și atunci realizez câtă liniște e de fapt pe holul ăsta. Privesc ba în stânga, ba în dreapta și apoi în spate unde se și aflau scările.
" Etajul 1, sala a treia pe dreapta. " - Mormăi doar pentru mine în timp ce urc scările de marmură. Aproape că îmi alunecă ghetele la cât de alunecoase sunt treptele. Ajung la etajul 1 și prima dată observ Sala de Festivități, mai merg putin și ajung la Laboratorul de Chimie, a treia sală fiind Cabinetul de Engleză. Îmi strâng instinctiv rucsacul mai bine în pumn și ciocănesc usor în usă, la care dupa 2 secunde aud un vag '' Intră ". Atât de încet că mi se păru că nici nu s-a auzit nimic și îmi trecu prin minte să plec, dar o altă parte din mine a insistat și a apăsat lent mânerul. Imediat ce calc pragul, speriată în acest moment și de umbra mea, văd în față o femeie. Blondă cu parul prins perfect la spate într-un coc la baza capului și cu o fustă albastră asortată cu un sacou de aceeași culoare. Nu îi dau mai mult de 40 de ani. Se uită atent la mine, după care își întoarce capul în partea dreaptă. Atunci, de abia atunci, am observat ceilalți elevi neinteresați cum ma privesc, care mai de care. Îmi iau rapid privirea de la ei și o aud pe această doamnă cum îmi vorbește.