Bellatrix Blue este eleva la Academia Shadowhunters pentru tineri cu abilitatii si simturi dezvoltate, o scoala tipica - evident tipica in cazul in care la orice scoala s-ar preda arte martiale la ora de Educatie Fizica,iar la orele de Informatica...
-Pleaca de langa ea !, marai Mattyas spre Adam furios.
Ma uitam confuza, dar si nervoasa la scena ce se derula in fata mea. De ce i-ar cere Mattyas sa ma lase in pace?De ce naiba se baga el unde nu ii fierbe oala? Adam isi indrepta privirea spre mine, mai mult speriat decat furios :
-Bell, trebuie sa plec, dar sper ca ne vom mai vedea pe aici!
-Sigur! ii raspund eu, uimita de reactia lui. Adica, de ce a plecat asa repede? Doar nu cumva ii e frica de Mattyas,nu?
Insa, dupa ce Adam se indeparta de noi , uimirea imi este inlocuita de furie.
-Ce naiba te-a apucat?, tip furioasa spre Mattyas , speriind cativa copii din apropiere. E prima mea zi aici , iar asta era o sansa buna sa imi fac prieteni, si tu mi-ai stricato!
- O sa ai timp destul pentru prieteni. Acum vino , te cheama Lucas., imi raspunde el, ignorand acuzatiille pe care le aruncam asupra lui si vorbindu-mi in cel mai calm mod posibil.
Mergeam in spatele lui, incercand ca nu-i scap urma . La 50 de metri de noi ne astepta Lucas.Era schimbat de hainele cu care a venit, probabil a ajuns deja in camera lui.
-Vino sa iti arat camera ta. Si probabil ca a ajuns si colega ta de camera deja.
Urcam impreuna un rand de trepti, cei care probabil duc spre camerele fetelor. Cand ajungem in dreptul unei usi , Lucas scoate un medalion albastru in forma de romb din buzunar , intinzandu-mi-l.
-Nu mersi, am destule bijuterii.Insa cred ca tie ti-ar sta destul de bine cu el! imi ironizez eu fratele.
-Nu este o bijuterie oarecare , Bell., imi raspunde el.
Probabil ca Lucas mi-a vauzt expresia confuza , pentru ca a inceput sa imi explice imediat:
- Cand vei vrea sa intri in camera, vei lua pandantivul acestui medalion si il vei scana la acest aparat., imi spune Lucas dand din cap spre un aparat care se afla in dreptul usii.
Oh , nici nu am observat ca usile nu aveau clante. Cam multa neatentie pentru un viitor spion. Chiar trebe sa ma pun pe treaba.
-Alta inventie de-a spionilor, nu?
-Da! imi raspunde Lucas cu mandrie in glas de parca ar fi fost inventia lui.
Iau medalionul in mana, iar dupa ce il studiez atent, il scanez la aparatul din dreptul usii. Usa se deschide, lasand sa se vada o camera spatioasa, cu 2 paturi acoperite cu cuverturi rosu-visiniu, unul pe partea dreapta a camerei si unul pe partea stanga, doua sifoniere, cate unul langa fiecare pat, si doua birouri aproape unul langa altul. Simplu, dar dragut.
- Te las sa te acomodezi cu locul. Voi veni diseara sa te iau la cina.
Dupa ce Lucas pleaca, intru in camera si ma pun pe pat. Chiar cred ca o sa imi placa aici. Gandurile imi sunt intrerupte brusc:
-Buna! Eu sunt Mia! Tu trebuie sa fii colega mea de camera, nu?
-Da, eu sunt. Pe mine ma cheama Bellatrix , insa cam toti prieteni imi spun Bell.
Mia este una din cele mai frumoase fete pe care le-am vazut. Parul ei e rosu-aprins, si ochii albstrii ca marea, tenul ei e perfect, e inalta si are un corp pe care orice fata ar fi geloasa.
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
- Buna Bell, imi pare bine sa te cunosc. Am auzit multe despre tine. Ai ajuns demult?
-Am ajuns astazi,cu greu. Lung mai e drumul pana aici!
Mia zambeste, si acum pare chiar mai frumoasa. Inspecteaza camera cu atentie, tocmai ca un spion. Ei bine, poate am ceva de invatat de la ea.
- Hei , Mia, este primul tau an aici?
-Da , dar stiu cam toate lucrurile despre academie deoarece mama si sora mea au fost eleve aici.
-Ah , asta inseamna ca vei veni la balul de saptamana viitoare.
- Desigur.
- Si , ti-ai adus vreo rochie cu tine? o intreb pe Mia cu speranta ca imi va putea imprumuta si mie o rochie.
-Nu , dar doamna director Kirova ne da voie sa ne intoarcem in oras cu doua zile inaintea balului,pentru a ne putea cumpara tot ce e necesar. Din fondurile academiei, bineinteles! Am putea merge impreuna.
- Sigur.
Mia imi zambeste prietenos apoi iese din camera. Eu imi indrept atentia spre sifonier. Ma ridic de pe pat, si deschid sifonierul. Jumatate era gol, iar jumatate era plin cu uniforme pentru academie: Fuste si pantaloni negri , camasi albe , si sacouri visinii purtand emblema academiei. Imi place! Ies din camera si ma lovesc de Mia.
- Hei! Unde te grabesti asa, Bell?
Mia incepe sa rada, si nu ma pot abtine nici eu.
-Eu doar, nu stiu..vroiam sa ies.
-Ei bine, eu si prietenii mei tocmai vroiam sa mergem la o plimbare, si m-am intors sa te intreb daca nu vrei sa vi si tu.
Stiu ca probabil ar trebui sa fiu ingrijorata din cauza cursurilor ce vor urma , sau furioasa din cauza lui Mattyas. Dar nu. Astazi ma voi relaxa, stiind ca probabil asta va fi ultima mea zi de relaxare pentru mult timp de acum incolo. Si, pana la urma, exista destul timp pentru rezolvarea problemelor!
