Bell si organizatia secreta

Cap 8: Norocoasa de mine!

Urc scarile spre camera mea , mai mult topaind de fericire. Insa toata fericirea imi fu alungata cand mi-am amintit de lucrurile intamplate inainte de a ma intalni cu Adam. Incetinesc pasul , gandindu-ma ca probabil Mia a ajuns in deja in camera. Si am avut dreptate! Cand am ajuns in fata usii , o puteam auzi pe Mia destul de bine cum vorbea cu cineva. Doamne, sper sa nu fie Mattyas. Insa , macar o data pe astazi , norocul era de partea mea. Inauntru erau Mia si Dhalia, asezate pe canapea si vorbind despre un subiect care parea interesant , deoarece Mia era foarte absorbita de discutie.

-Bell , ai ajuns! ma intampina Mia . Unde ai fost pana acum? Incepusem sa imi fac griji pentru tine. Ai plecat pur si simplu, de fapt nu, ai fugit! Fara sa ne spui nimic!

-Ah , am fost doar sa inspectez putin imprejurimile.... Ii raspund Miei, dar se vedea ca nu era tocmai mutumita de raspuns.

-Aaa , fetelor , eu voi pleca acum , dar ne vom vedea la cina, ok?

-Sigur ! Ii raspunde Mia , eu incuviintand doar cu o miscare a capului.

Dhalia iesi pe usa , iar eu ma indreptam acum spre dulap pentru a-mi lua uniforma.

-Deci , Bell.. te simti bine? Adica , astazi pareai suparata si...

Nu o mai las pe Mia sa continue, pentru ca staim unde avea sa duca discutia asta.

-Ma simt perfect! Ii raspund Miei , incercand sa par intocmai. Hai sa uitam ce s-a intamplat azi. Ce zici?

-Nu nu nu! Sa zicem ca deocamdata o lasam balta, dar imi datorezi niste explicatii. Pentru ca stiu ca intre tine si Mattyas se petrece ceva. Nu stiu de unde va cunoasteti, si de ce va urati unul pe altul, dar o sa am rabdare pana ai incredere in mine indeajuns incat sa imi spui.

Oftez, uitandu-ma lung la Mia. Ei bine, ma asteptam sa nu scap asa usor. Dar ma bucur macar ca nu pune presiune asupra mea, si ca o sa astepte pana sunt pregatita sa ma deschid in fata ei.

-Ghici ce? ,o intreb eu pe Mia, incercand sa schimb subiectul.

-Nu sunt buna la ghicitori, deci...zi-mi tu si nu ma mai tine in suspans.

- Am un partener la bal!, o informez, acum radiind de fericire.

-Ai deja un partener? Wow , Bell , tu chiar te misti repede ! imi zice Mia cu putin umor in glas. Deci , cine e norocosul?

-Ei bine, vei afla in ziua balului. Prefer sa tin secret!, Ii spun cu un zambet imens pe fata. Deja imi puteam imagina reactia ei cand voi aparea la bal cu Adam.

-De ce? Este cumva un baiat cu care stii ca nu ar fi de accord fratele tau? Sau eu?

-Nu, nicidecum! Este cel mai dragut baiat pe care l-am intalnit vreodata. E amuzant, si dragut, si dulce, si protector...Doamne, Mia, cred ca ma indragostesc!

Mia se uita la mine cu o privire teatrala, prefacandu-se suparata.

-Si nu vrei sa impartasesti si cu scumpa ta colega de camera numele printului acesta care te-a fermecat din prima ta zi aici?

-Dupa cum am zis, o sa afli la bal., ii spun Miei cu un zambet pe fata, si ma indrept spre sifonier pentru a-mi luat uniforma si a ma pregati pentru cina.

In timp ce imi aranjam gulerul sacoului , s-a auzit o bataie in usa , semn ca Lucas a ajuns. M-am dus repede sa-I deschid usa , iar dupa ce am deschis usa , am ramas uimita de ceea ce era in fata mea. La mai putin de 1m de mine statea Lucas... un Lucas total schimbat! Avea pe el blugi negri , o camasa alba, iar peste un sacou care avea intocmai ca al meu emblema academiei. La gat avea o cravata visinie, cu un nod nu prea bine facut. Iar parul lui, care inainte era ciufulit, acum era aranjat, dat pe spate. O doamne, cred ca si-a dat cu gel prin par!

-Cine esti, si ce ai facut cu fratele meu? , il intreb ironica.

-Si eu ma bucur sa te vad , surioaro! Esti gata?

Pe chipul lui Lucas se citeste amuzamentul, eu inca incercand sa-mi revin din soc. Dar trebuie sa recunosc, ii sta bine! Sunt mandra ca e fratele meu! Sunt sigura ca o sa franga o gramada de inimi pe aici...

-Sigur.. ii raspund , aruncand o ultima privire spre Mia care era si ea gata.

Imi scot medalionul de la gat pentru a incuia usa , iar apoi mi-l pun inapoi asigurandu-ma ca nu o sa-mi cada. Coboram scarile , eu aranjandu-mi fusta si sacoul pentru a ma asigura ca stau bine. In mai putin de doua minute suntem in fata cantinei. Intram inauntru, iar sala era plina de muti elevi asezati la mese ,mancand ,sau altii care abia acum se serveau.

-Voi doua duceti-va la o masa , eu ma voi duce la bufet dupa mancare.

Lucas se indeparta de noi , iar eu si Mia cautam o masa la care sa stam. Ei bine ,Mia cauta. Eu ma uitam dupa Adam. Chiar daca staim ca nu va veni , speram totusi ca isi facuse timp pentru cina , dar nu se vedea pe nicaieri.

-Bell , uite-i pe Dhalia si Christian. Hai sa mergem la ei!

Mia ma tragea dupa ea prin multime, intr-un final ajungand la masa lor.

-Buna! Incerc eu sa par politicoasa , ca si cand nimic din ce s-a petrecut mai devreme nu s-a intamplat.

-Hei , ne spun cei doi gemeni in cor.

Mia a inceput sa vorbeasca cu ei , insa eu ma uitam dupa Lucas, care acum vedea spre noi, tinand trei tavi cu mancare in maini. Cand a ajuns la masa noastra a pus tavile in fata mea si a Miei , una pastrand-o el.

-Hei , omule! Ce mai faci? Il intreaba Lucas pe Christian.

-Stati , voi va cunoasteti deja? Ii intreaba Mia pe cei trei.

- Sigur , suntem in acelasi an., ne-a spus Lucas simplu.

Incepem fiecare sa mancam, iar eu nu pot sa nu ma gandesc cat de norocoasa sunt. Exceptand faza de mai devreme, cu Mattyas, pot spune ca ziua mea a fost buni, foarte buna. Am cel mai bun frate din lume, si am norocul sa invat la aceeasi academie ca si el, am fost invitata la bal de unul dintre cei mai frumosi baieti din cati am cunoscut, si am niste prieteni minunati! Ce-ti poti dori mai mult?