Bellatrix Blue este eleva la Academia Shadowhunters pentru tineri cu abilitatii si simturi dezvoltate, o scoala tipica - evident tipica in cazul in care la orice scoala s-ar preda arte martiale la ora de Educatie Fizica,iar la orele de Informatica...
-Bell! Vino repede! Am gasit rochia perfecta pentru tine!
Era pentru a sasea oara cand auzeam astfel de cuvinte din partea Miei. Nu pot spune ca nu am incredere in gusturie Miei la moda , insa dupa patru ore de mers prin mall cautand o amarata de rochie pentru bal , orice speranta din mine s-a dus.. Poate ca ar fi mai bine sa raman in seara balului la mine in camera , sau poate as putea sa ma intorc inapoi acasa si sa ptrec inca o seara cu prietenele mele de la vechea scoala..Inainte sa imi incep viata de spioana majoritatea timpului il petreceam cu fetele. Nu , asta ar dura prea mult, si cu siguranta Mia nu m-ar lasa sa plec , cu atat mai putin sa raman in camera. Eh , poate pana la urma n-ar fii o idee rea sa merg la bal in blugi si un tri...WOW! Imi pierd gandurile de indata ce vad rochia. Este albastra, deci reprezinta gheata. Lunga si bufanta, cu o trena nu foarte lunga, transparenta si dantelata. Albastrul rochiei este unul deschis, bland, linistitor, iar rochia este acoperita, mai mult in jurul bustului, cu cristale. O ador! Dintre toate pe care le vazusem azi asta parea cea mai superb! Pur si simplu minunata!
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
Am desfacut usor fermoarul rochiei , cu teama sa nu o rup. Am luat-o pe mine , iar cand in sfarsit am reusit sa ma uit in oglinda mi-am dat seama ca rochia era perfecta pentru mine. Ma simteam intocmai ca o printesa, printesa de gheata!
-MIA! Esti un geniu!
-Ei? Cum e? ma intreaba Mia de dupa perdeaua cabinei.
-E perfecta!
-Stiam eu ! imi zice aceasta fericita. Pot sa intru sa te vad? Sau, mai bine iesi tu.
Feresc perdeaua cabinei, si pasesc afara din ea. Mia ramane pur si simplu cu gura cascata. O iau ca pe un compliment.
-Ei bine, spune Mia, sa stii ca sunt putin geloasa pe tine. Fac pariu ca o sa atragi atentia tuturor.
Inima incepe sa imi bata cu putere datorita entuziasmului, si brusc imi amintesc de Adam. Oare o sa ii placa? Oare o sa ma placa?
Gandurile imi spunt intrerupte de Mia, care imi da o cutie mare. Inauntrul cutiei erau niste pantofi argintii, cu un toc nu prea mare. Erau minunati! I-am luat repede in picioare , iar spre surprinderea mea se potriveau perfect. De unde imi stie Mia numarul la pantofi? Am intrat in cabina sa ma mai admir o data in oglinda, iar cand ies afara Mia nu mai era nicaieri si nu am vazut nici alte fete de la academie. In timp ce cautam cu privivirea chipuri cunoscute, am auzit in spatele meu o voce calda, domoala :
-Arati superb!
-Si tu arati... Aaa?... la fel ca ultima data cand te-am vazut! Ii spun lui Lucas cu umor in glas. Spre deosebire de mine, el parea sa fi gatat de mult cu cumparaturile. Si totusi , printre multele plase pe care le avea in mana, una mi se parea ca nu avea nicio legatura cu motivul venirii noastre aici. M-am apropiat de el, aproape sarind pe plasa din mana lui.
