Bell si organizatia secreta

Cap1: Ziua cea mare

-Bell , trezerste-te! Astazi e ziua cea mare!

-Azi?!

Ma ridic brusc din pat si fug repede spre baie. Il aud pe Lucas cum rade in spatele meu.

- Te astept jos la micul dejun, surioara.

Intru in baie si imi incep rutina zilnica. Dupa ce ies de la dus, imi aleg o tinuta lejera. Jos ma astepta Lucas, cu un bol mare de cereale.Ma asez la masa si astept sa fiu intrerupta de fratele meu , dandu-mi fel de fel de indicatii si sfaturi in ceea ce priveste viata mea de acum incolo.

-Si , cum te simti?

Expresia fetei imi devine una trista:

-Au trecut 6 luni , Lucas.Trebuie sa ma adun ...nu pot sa le plang moartea mereu .

-Bell, e in regula sa plangi ,au fost parintii nostri .

Imi termin cerealele si plecam la drum

***

Dupa trei ore de mers cu masina si o jumatate cu elicopterul ne.am oprit in fata unei stanci.

-Esti pregatita?

Ma uitam la el cu o privire sarcastica, raspunzandu-i :

-Pregatita pentru ce? Suntem in mijlocul pustietatii !

Lucas se indrepta spre stanca cu pasi marunti, asezandu-si mana pe partea neacoperita de frunze a stancii. Deodata pamantul se cutremura, lasand la iveala niste trepti care duc spre un pasaj subteran. Uimita il intreb pe Lucas :

-Si se presupune ca noi ar trebui sa intram aici? Unde duce?

-Urmeaza-ma si vei vedea!