Capitolul 4

69 10 0
                                    

Dupa ce ora se terminase am fugit in sala de muzica cat de repede am putut.Cum acolo nu prea am facut ore nu era nimeni si am inceput sa ma descarc. M-am asezat pe scaunul de langa pian si am inceput sa cant.Nu stiam de ce dar o lacrima a curs pe obrazul meu. Eram trista doar pentru ca am vazut-o pe Lara sarutandul pe Christian si imaginea asta era prezenta in mintea mea oricat mi-as fii dorit eu sa nu fie.Ma gandeam si ma gandeam pana mi-am dat seama ca nu are rost. De ce sa plang? Adica e evident. Normal ca ar vrea sa fie cu Lara adica e frumoasa si populara si clar eu clar nu sunt asa. Daca ar fi sa aleg stiu deja care ar fi raspunsul. Cand m-am desprins din gandurile mele m-am intors si l-am vazut. *m-a privit in tot acest timp?*
-Ce faci aici? *spun eu*
-Am vazut ca ai fost putin trista in timpul orei si voiam sa ma asigur ca esti bine ..
-De ce iti pasa?
-Nici eu nu stiu...voiam doar sa iti spun ca stiu ce o sa facem la concurs.
-Ce?
-O sa cantam impreuna un duet
-Poftim? Tu crezi ca eu o sa cant in fata atator persoane? Iti spun eu de acum NU. Nu am de gand sa ma fac de ras in fata tuturor. Ok?
-De ce te-ai face de ras?
-Pentru ca sunt o afoana. Uite, nu vreau sa fiu umilita in fata tuturor, serios. Eu sunt populara, nu sunt nimic in scoala asta de fapt toata lumea asteapta sa gresesc si da stiu asta pentru ca mi s-a mai intamplat...
Nu am mai putut sa il privesc si nici sa ii dau vreo explicatie pentru tot ce am spus.
M-am dus spre dulapul meu iar acolo am dat nas in nas fix cu Lara si prietena ei.
-Aseara ai plecat destul de repede of, pacat mi-ar fi placut mult sa mai stai. Mai ales cand ma sarutam cu Christian si nu ma mai lasa deloc.
-Asta nu poate fi adevarat..
-De ce nu? Crezi ca as glumi cu asa ceva?
-Nu-mi pasa ce faci tu si nici de Christian, ok?
Am vrut sa plec si sa o ignor cand mi-a prins mana si era pregatita sa imi traga o palma *o doamne!*. Nu puteam sa stau si ea sa dea logic dar nici nu am intrat in jocul ei. Tot ce am facut a fost sa ma apar *sunt putin mandra de asta sa recunosc sincer*. Evident ca eu sunt cea care a picat prost iar ea a continuat sa se dea drept victima si sa intoarca totul in potriva mea. Christian a trebuit sa ramana acolo deoarece maimuta aia ramasese agatata de el.
-Tu nu mai esti sanatoasa? *spune Sam surprins si la fel si Kendall*
-Nu o mai suport face mereu ceva ca sa ma enerveze si de data asta nu i-am facut nimic. Ea a sarit la bataie, nu pot sa cred ca voi chiar o credeti.
Nici nu am terminat de vorbit si am vazut-o cum vine iar spre mine.
-Uite, Christian m-a convins sa nu spun nimic despre toata povestea asta deci o sa spunem ca te iert .
-Ma ierti? Crezi ca am nevoie de iertarea ta?
-Of si eu care voiam sa fiu draguta cu tine. *se miorlaie in continuare fiind si mai enervanta decat e*. Christian ma priveste ciudat nici nu pot sa imi dau seama la ce se gandeste, mi-a spus doar sa merg in sala de muzica unde urma sa ne intanlnim. Asteptam si asteptam pana cand usa s-a deschis iar el a intrat si a venit spre mine .
-Cum ai putut sa intri in jocul ei?
Crezi ca nu stiu care a fost toata faza?
-Nu, nu sti a continuat sa ma provoace iar eu doar m-am aparat .
Ne apropiasem destul de mult mai mult ca de obicei dar nu puteam, nu puteam sa ne sarutam eram mult prea incapatanata asa ca am facut un pas in spate. Voia sa-mi spuna ceva si in momentul ala a intrat...Mary? Nu i-am pus prea multe intrebari si doar am luat-o in brate .
-O sa fiu in clasa cu voi.
Eram bucuroasa cand am aflat vestea pare a fi o fata foarte de treaba dar intre mine si Christian se simtea o oarecare tensiune .
-O sa ne intelegem foarte bine. *spun eu*
-Sunt sigura dar...Am intrerupt ceva?
-Ce? Nu normal ca nu stai linistita...

------------------------------------------------------

Omg, gata si capitolul 4 ❤ Spor la citit! Si sper ca va place muzica de pe fundal ❤

Dreams Come True Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum