Viața Unei Puștoaice

Visul

Am adormit ,împreună cu minunați mei cai albi galopam spre măreața poartă a viselor.Un loc minunat plin de blândețe și bunătate. De îndată ce am trecut de poartă m-a învăluit o energie pozitivă .Apa limpede a izvorului se vărsa într-un minunat lac ,ai cărui liniște a fost distrusă de forfota peștilor viu colorați, care parcă se jucau cu mici mormoloci ,puși mereu pe făcut pozne.Veverițele au profitat de vremea frumoasă și se jucau prinsa prin copaci și numărând ghinde se amuzau de un biet raton rătăcit . Broaștele împreună cu greierii, cei mai iscusiți cântăreți din vale ,au ținut un mic concert, la care mulți spectatori au aplaudat furtunos.
M-am îndepărtat de gălăgia micului orășel și m-am avântat până în inima pădurii imaginației.Pășeam cu încredere pe cărarea din pădure ,măcar în acest loc nu mi se putea întâmpla nimic,..sper.Eram îmbrăcată cu o minunată rochie albă,parcă croită special pentru mine,aveam părul desfăcut și pe cap purtam o minunată coroniță din flori și crenguțe .Totul era perfect în acele momente am uitat complet de Rodrick și de Jacob. Dar parcă prea perfect ...În pădure era o liniște mormânt ,însă cineva a vrut să o strice .Se auzeau niște șoapte,dar nu am reușit să descifrez cuvintele rostite (mai mult mormăieli) de persoana care se afla în fața mea.Din câte am reușit să îmi dau seama era femeie,c-am scundă,slabă și purta un fel de robă de culoare albă. Și avea un păr alb ,împletit în două cozi elegante .Nu părea a fi o ființă rea.Nu i-am putut vedea chipul din cauza glugii care era atașată la robă. S-a oprit din ,,vorbit,, pur și simplu stătea, nemișcată presupun .Am aruncat o privire în jur să mă asigur că nu era nimeni și m-am apropiat de ea,am vrut să îi dau gluga jos,când tocmai a vorbit:
-Nu mă recunoști? a întrebat

Parcă îmi era cunoscută acea voce .
-Având în vedere că nu îți pot vedea chipul,spun eu arzând de nerăbdare
-Îți voi da un mic indiciu înainte de a îmi dezvălui chipul,a spus cu o voce blândă.
Simțeam că ard ,îmi era așa de cunoscută
-Și care este acela?
-Cățelușa Lassy!Îți spune ceva?a spus...Bunica
-Bunico!! am sărit în brațele ei și am îmbrățișat-o,mă mir cum de nu am sufocat-o
-Draga mea Emily!Cât timp a trecut scumpo?
-Prea mult buni,prea mult .am spus eu plecând capul în pământ
-Știi de ce te afli aici?a întrebat ea
-Te referi la vis?
-O,scumpo acesta nu e un vis ,a spus bunica rânjind
-Vrei să spui că am murit?am răspuns panicată
-Nici de cum .Acum dormi și eu am reușit să îmi transpun sufletul în mintea ta și am venit cu vești, ... cu vesti rele.
-Wow,i-a stai ce tot spui acolo?
-Spun că am venit să te avertizez în privință cu prieteni tăi!
-Ce e în neregulă cu ei?
-Nu cu toți, cu unul sigur care îți vrea răul .Și trebuie să te previn nu asculta nimic din ce îți spune
-Dacă te referi la Jennifer ...,e moartă am ucis-o.am spus eu cu un oarecare tremur în glas.
Spre mirarea mea nu a dat atenție mărturisirii
-Știu preabine ce ai făcut, eu am vegheat mereu asupra ta,a surorii și a mamei tale .Dar nu e o fată ci băiat.Din păcate nu știu prea multe .Câți băieți sunt cu tine și cu Keitlin ?
-Pai Trevis ,Jacob și un băiat pe care l-am cunoscut ieri și care acum ne găzduiește ,îl cheamă Rodrick
-Ăsta e !Spune-mi ce ști despre el !!
Nici terminase de vorbit ,când s-a auzit un sunet...,ca de ceas .După puțin timp bunica rosteste :

-Prea târziu!
Imaginea bunicii dispărea și odată cu ea creștea frica mea
-Stai buni,ce urma să îmi spui?
-Ai grijă de tine! Salvarea ta e seducția .Ține minte..
Bunica a ,, plecat,,.Fără să conștientizez lacrimile mele curgeau pe obrajii mei ca un râu proaspăt dezghețat .Îmi era dor de bunica, de poveștile ei misterioase ,de brioșele calde servite în fiecare dimineață alături de un ceai fierbinte de mentă ,de siguranța oferită . Bunica mă iubea trup și suflet .
. . .
Dar la ce se referea prin ,,Salvarea ta e seducția ,,...poate nu are sens acum ,dar poate va avea mai târziu .Brusc mă trezec .Simț ceva neobișnuit de rece în mâna ..o mâna și nu e a mea .