fireworks » C.H.

capitolul cinci

Violet păși în clădirea impunătoare din fața ei.

Liceul. Era pentru a doua oară clasa a XI-a și nu mai trecuse pe acolo de 2 luni. Voia să renunțe, știind că va lucra toată viața ei la localul Cireșica, dar cineva nu o lăsa.

Ilyas, tatăl ei: un bătrân cardiac, printre putinele persoane care o iubeau cu adevărat pe Violet, chiar dacă aceasta nu credea.

Adâncită în propriile gânduri despre ura ei față de școală Violet nu era atentă pe unde mergea și se lovi pe scări de unul din băieții de a XII-a, ce tocmai terminau orele.

Simți o picătură de sânge scurgându-se din vârful nasului pe obraz. Roșcatul de care se lovise începuse să se panicheze.

-Ești bine? Te vei duce la director? Putem rezolva altfel problema, îți jur. tot repeta.

Violet se uită la el confuză. Poate nu trecea pe acolo des și nu știa cum stau treburile pe acolo, dar nu-și imagina că unui băiat îi va fi vreodată frică de o fată.

-Sunt bine, stai calm. îi răspunde. Poți să mă duci până la cabinetul școlii, te rog?

Acesta a prins-o de mână și a făcut-o să alerge cât pentru o viață întreagă.

Abia răsuflând, Violet deschise ușa cabinetului, unde a primit un cub de gheață și s-a întors la roșcat.

-Îmi pare rău. Ți-am spart nasul sau e doar rănit? o întreabă.

-Puțin rănit. Mersi că m-ai adus aici. Sunt Violet, apropo.

-Mark.

Cei doi au dat mâna prietenește și Mark a privit-o cu interes pe Violet.

-Presupun că ești în tura de după-amiază și nu ți-ai dori să petreci timpul cu un băiat-arătos-dar-stângaci. a spus Mark, cu mâinile în buzunar.

-Sper că ești sarcastic. Motto-ul meu în viață e: "Totul înainte unei zile de școală cu matematică, fizică și chimie."

-Vii în centru? Mergeam cu niște prieteni astăzi și le-ar prinde bine o prietenă nouă.

Violet aprobă și au ieșit din școală, pretinzând că sunt a XII-a și orele s-au terminat.

Înapoi la salon, Calum o suna disperat pe Violet. Știa de potențialul lui Violet și voia să se asigure că stă la școală. Îi luase chiar tura de astăzi.