fireworks » C.H.

capitolul opt

Violet a surâs, uitându-se la Mark care încerca să care patru farfurii pe brațele sale. Era ca și cum te-ai uita la un pui de pinguin ce făcea primii lui pași. A luat două dintre ele și le-a oferit comanda clineților.

- E mai greu decât pare. se scuză roșcatul în timp ce își ștergea brobonelele de transpirație de pe frunte.

- Mulțumesc. Apropo, cât e ceasul? a întrebat Violet.

Mark și-a verificat telefonul. 05:59. Nu a apucat să se mire că a rezistat până la ora aceasta că blonda l-a apucat de braț și l-a târât la ieșire.

După ce s-a împiedicat de două mese, a alunecat într-o baltă de suc aflată pe podea și probabil a călcat un copil, a ajuns la lucrul pe care o enuziasma pe Violet.

- Artificii? a întrebat roșcatul, puțin înfricoșat.

- Nu sunt doar artificii. Sunt culori magice pe cer.

- Au șanse să facă vreun rău?

Ea a râs și a mimat în semn de dezaprobare.

Mark s-a așezat mai bine pe balansoarul pe care stătea și
a privit-o pe Violet. Cu ochii larg deschiși și cu un zâmbet uriaș pe față arăta exact ca un copil ce urma să primească înghețată. S-a bucurat: ea nu-și pierduse inocența, ca toate fetele pe care le cunoște.

- Pregătește-te, vine ultima. după jumătate de oră, l-a anunțat.

O explozie de culori a luminat cerul. Din jur se auzeau aplauze, iar Violet privea în continuare uimită stelele acoperite de violet.

- Acum ghici ce facem. Petrecrre în pijamale!

****

- Planuri de viitor? a întrebat-o Mark pe Violet, în timp ce ea îi fãcea codițe scurte împlătite.

- Probabil să găsesc ceva ce face scoate omul din monotonia trezit-mâncat-muncă-somn.

- Ai merita cu siguranță premiul Nobel atunci. Cum te gândești să faci asta?

Întrebarea a pus-o pe gânduri ceva mai mult pe blondă. De mică se gândea că va călători în jurul lumii și va găsi tot felul de lucruri interesante, dar acum, după ce a descoperit că totul are un preț, i-a pierit o mare parte din speranță.

- Mă gândeam să călătoresc peste tot în lume. Nu contează unde, nici nu știu pe unde sunt poziționate continentele, dar să văd ceva nou zilnic. a răspuns.

- Și eu mă gândeam la asta.

Roșcatul chiar se afla în situația lui Violet. Bla bla, vise de când era mic, bla bla speranțe spulberate.

- Știi ceva? Violet s-a ridicat din patul în care stătea. Promite-mi, pe degetul mic, că într-o zi vom pleca și nu ne vom întoarce.

- Împreună cu Calum?

Atunci, blonda și-a amintit de Calum. Cu toată viteza, mai rapid decât un leopard, a ajuns în bucătăria restaurantului, unde știa că se va afla.

- Janna. a șuierat printre dinți, cu pumnii încleștați.

Janna era acolo. Îmbrăcată în stilul care îi plăcea lui Calum, lângă lobul urechii lui, era ca o felină ce-și așteptase prada întreaga zi.

- Tu. a țipat Violet apropiindu-se de Janna.

Mark a ajuns în momentul în care Violet a tras-o de păr pe Janna.

- Ți-am zis să nu te apropii de el, că oricum mie îmi e destinat. contratacă Janna, înfigându-și unghiile lungi în pielea lui fetei.

A continuat întreagă ceartă, în care băieții încercau să le despartă. Când Violet apucase un cuțit și se pregătea să-l arunce, Calum a prins-o de talie și a scos-o de acolo. Nu observaseră, dar proprietare restaurantului privise scena entuziasmată.

- Ce a fost asta, Vi'? Calum s-a răstit și a lăsat-o jos.

- Du-te la Janna. a spus Violet în silă și a plecat.

Calum a îmbrățișat-o pe neașteptate.

- Te iubesc. a șoptit.

Cu mici lacrimi pe obraji, Violet l-a prins de brațele lui puternice. Nici ea nu știa de ce îi era atât de frică să-l piardă.

- O să fie bine.