fireworks » C.H.

capitolul nouă

- De ce trebuie să fie soarele atât de puternic? De ce trebuia să se inventeze o bilă mare și luminoasă care să îmi strice diminețile de somn? a mârâit Violet.

S-a ridicat leneș din pat, a tras perdelele și s-a întors, de data asta pe partea cealaltă.

Toate bune, până a descoperit că ceva nu-i permitea să se întindă pe tot patul.

Speriată, a împins acel lucru sau obiect, ce-o fi fost, cu piciorul. Un gemăt înfundat, urmat de un "Au!" au neliniștit-o.

Cel pe care îl aruncase ca pe un sac de cartofi din pat era chiar Mark.

- Mark, Doamne, scuze. Nu sunt obișnuită cu oameni pe lângă mine. s-a bâlbâit, încercând să-l ridice de pe jos.

Mark, încă adormit, s-a așezat la locul lui în pat.

- Roșcatule, ai școalã. Ia hai, sus în picioare.

Mark a mârâit pânã a fost tras de picior, brutal de către blondinã. S-a prefăcut cã plânge, nu a mers. S-a opus, nu a mers. I-a promis trei palate și șapte țări, nu a mers.

- Dacă merg eu la școală, ești obligatã sã vii cu mine. spune hotărât.

***

Uite că peste douăzeci de minute Violet se pregătea să plece la școală. În uniforma școlii, chiar.

- Ești frumoasă. o complimentează Mark.

Când Violet nu îi răspunde din primele secunde, se rușineazã, se bâlbâie, dar rectifică:

- Voiam să spun că îți stă bine în uniformă. Adică în fustă. Oricum, ești gata.

Violet s-a uitat încă o dată în oglindă. Fusta îi rămase mică. Părul îi era prins în două cozi, prinse de Mark. Câteva ore de când își petrecea timpul cu Mark și deja schimbase câteva aspecte legate de ea, care o tulburau.

***

La ora de istorie, Violet era ochi și urechi. Dacă era o materie la care să se priceapă și să îi fie ușor să învețe. Cum alții sunt în situația asta cu matematica, fizica. Fiecare se pricepe la ceva.

În jurul ei simțea privirile curioase ale colegilor, câteva râsete și replici urâte. Dar o alina gândul că dupã ore, Mark a promis că va mai rămâne la ea o noapte.

***

În timp ce aștept în fața porții, Violet l-a vãzut pe Mark alergând într-un suflet.

- Violet. Mama. Nu. Se. Simte. Bine. gâfâie acesta când ajunge lângă ea. Trebuie să merg la ea urgent. Vii cu mine.

Peste câteva minute se afluau pe scările blocului unde se afla apartamentul lui Mark. Că era speriată e puțin spus. Până la urmă nu a ieșit vreodată din zona de comfort.

Mark a deschis ușa apartamentului și a condus-o pe Violet. O femeie pitică și plinuță i-a întâmpinat.

-Mark, scumpule. Ce faci? îl intreabă acesta pe roșcat.

-Hai mă mama. M-ai păcălit că te simți rău?

Violet și mama lui Mark au râs.

-De ce nu mi-ai spus că vine prietena ta la cină? Oricum unde e loc pentru patru,e loc și pentru al cincelea. Eu sunt Karen, încântată.

Cele două dau prietenește mâna și Violet este condusă de Karen în sufragerie.

- Nu știu ce să spun... Nu vreau să deranjez.

- Nu mai spune prostii în primul rând! Cum să deranjezi? Ia loc, în curând va veni soțul meu și fratele lui Mark.

- Frate? Mark, ai ceva să îmi spui? se întoarce Violet către el.

- Da. Îl cheamă Matt, nu e mai frumos decât mine, are 14 ani și e enervant. Acum, urmează-mă.

Mark i-a prins încheietura lui Violet și a condus-o în camera lui.

- Mai știi când ți-am spus că am multe cărți? Ai ocazia să le vezi pe toate.

Violet era fascinată. A luat un scaun și a analizat toate titlurile până a ajuns la ceva ce suna interesant.

- Ai citit "Parțial color"? întreabă.

- Da. Mi-a plăcut. Și dacã vrei, e a ta.

Violet și-a mușcat buza de jos. Ăsta ar fi fost cel mai frumos cadoua de ziua ei primit vreodată.