Nicole

Capitolul 3

Cole POV :

Am pufnit enervata mergand în masina, hotarand sa ii astept acolo pe restul intelegand ca in urma cererilor varului meu, Jake va fi externat . Desi uneori poate fii foarte enervant, Noah a fost mereu ca un frate pentru mine, iar faptul ca nu a avut incredere in persoana mea, m-a ranit oarecum .
Mi-am lasat capul sprjinit de scaun, inaltimea mea de elf turbat fiind un plus în momentul de fata .
Dupa cateva minute bune in care am stat pironita in scaun cu ochii inchisi lasand razele soarelui de aprilie sa imi mangaie fata, am auzit o ciocanitura usoara în geamul masini, deschizand un ochi, vazandu-l pe Luke cum ma privea ca pe cea mai mare prajitura cu ciocolata .

-Ce vrei?! Strig eu la fostul meu cel mai bun prieten, lasand geamul in jos.

-Vreau sa cobori de la volan si sa te muti pe scaunul pasagerului, fiindca se pare ca dupa gandirea de gaina a varului tau ar fi foarte bine sa ne rezolvam problemele pana la voi acasa, într-o masina, care gonește pe autostrada . Mormaie acesta, lipindu-si fruntea de marginea usii .

-Nici gand, avem sanse foarte mari sa ajungem acasa în cosciuge!! Strig eu privind masina lui Noah cum pleca din parcare.

-Asta i-am zis si eu, dar nu a vrut sa asculte nimic, macar o putem lasa pe Barbara la spital, fiindca avem sanse cu 5% mai mici sa nu ne cante popa la capatai maine. Zice Luke chicotind, eu iesind din masina lasand portiera deschisa ca apoi sa intru pe cealalta parte . M-am asezat ca closca pe oua, tot foindu-ma atunci cand am vazut ca masina porneste de pe loc .Am pufnit enervata atunci cand mi-am dat seama ca nu mergem pe drumul spre casa, l-am inpuns cu degetul în umar, acesta ignorandu-ma, facandu-ma sa ma enervez, incepand sa il inpung de mai multe ori în acelasi loc stiind ca ura asta pe vremea cand eram prieteni .

-Esti atat de nesuferita. Mormaie el accelerand, facandu-ma sa ma las brusc pe spate .

-Nu la fel ca tine!! Strig, facandu-l sa tresara.

-De cand ai vocea aia de bormasina? Intreaba el exasperat, batand cu degetele în volan exact ca sa ma scoata pe mine din minti .

-Acum un an/doi iti placea vocea mea. Mormai eu mai mult pentru mine lasandu-mi capul sprijinit de geam si inchizand ochii, incercand sa adorm pana ajungeam în locul în care probabil ma va lega de un copac si ma va lasa sa fiu mancata de ursi .

-Acum ce ai, te comporti de parca ti-as fi descris în amanunt ultima mea partida. De sah desigur. Chicoteste el, si parca ii pot vedea si ranjetul, eu stiu deja definitia lui de SAH.

-Du-te dracu'. Marai eu aproape adormita.

-Stau langa el. Rasul lui raspandindu-se în toata masina. Am deschis ochii vazand la inceput putin tulbure, simtind ca ma sufoc, am deschis gura tragand sfantul si nepretuitul aer, ca apoi sa observ o mana destul de mare care ma tinea de nas.

-Serios?! Il întreb eu cu o voce sugrumata pe brunetul din fata mea.

-Mda. Zice el chicotind, ca apoi sa porneasca spre casa ce îmi parea foarte cunoscuta.

-Aveai obiceiul asta prost si atunci cand eram mai mici. Strig eu incat sa ma auda, parandu-mi-se ca a chicotit, dar poate ca am din nou auzenii.
Am coborat din masina incercand din rasputeri sa il ajung din urma, cine Doamne i-a dat picioare atat de lungi?
Am intrat în cabana vazand în interiorul casei, ca apoi sa imi dau seama unde sunt, eram in casa în care am copilarit, acolo unde, am facut cunostinta cu tembelul de Luke, pe atunci era doar un mucos mic si brunet, cu niste ochi. Care de o vreme si-au pierdut stralucirea pe care o indrageam atat de mult. Sa schimbat foarte mult de o vreme in coace, nu mai era prietenul pe care il stiam eu, a devenit din ce în ce mai rece, ca apoi sa nu mai suport sa il vad nici in doi ochi, ma ranea fiecare cuvant pe care il spunea ma ranea, dar cumva ar trebui sa ii multumesc, el m-a ajutat prin toate rautatile lui sa devin persoana puternica ce sunt astazi.