Capitolul 4

110 10 4
                                    

Cole POV :

Am intrat val vartej in casa, era deja seara fiindca dupa intamplarea de acum cateva ore nu am mai nimerit acasa, iar cand am ajuns in sufragerie am dat de toata gasca, plus Luke si Barbara, am incercat sa par nepasatoare dand doar din umeri, pe cand in interiorul meu, fierbeam la foc mic.

-Unde ai fost tot acest timp? Ma ia la rost verisorul meu eu atintindu-l cu privirea mea plina de ura si dispret pentru el si ideile lui de rahat.

-La dracu' în praznic. Marai eu enervata trantindu-ma intre cei doi porumbei si intinzandu-mi mâinile pe spatarul canapelei.

-Serios acum Nico, ce ai. Ma întreaba Em cu o fata ingrijorata eu doar dandu-mi ochii peste cap.

-Nimic. Am fost la garaj, ce dracu om prost, nu trebuia ca Denise sa se ocupe de masinile tale în ultima saptamana fiindca eu am avut de reparat masina facuta pachet de Noah.

-Eu si Denise faceam multe lucruri cu masina aia, dar nu unele prea ortodoxe. Zice Luke ranjind pervers, eu doar dandu-mi ochii peste cap.

-Da, trebuia sa imi dau seama ca daca o rog pe curva aia de 15 ani sa se ocupe de schimbatul unor roti amarate, si niste suspensi, se va gandi sa le probeze cu tine peste ea. Mormai eu enervata fiindca mi-au lasat 10 masini pe cap, si va trebui sa i-o repar si pe a lui Jensen.

-Oh, ma flatezi, fiecare fata din garajul ala a trecut cel putin o data prin patul meu. Zice Luke zambind invingator, si aplecandu-se spre mine, eu punandu-i un deget pe frunte și impingandul mai departe, pentru a pastra distanta.

-Creaturi fara minte. Ii zic eu zambind dulce si foindu-ma scotandu-mi telefonul care zbiera din buzunarul pantalonilor mei.

-Alo Jensen? Il intreb eu pe fratele meu vitreg , chicotind , nu am ce zice, imi e ca si fratele meu de sange, mi-a fost mereu alaturi, chiar daca a fost adoptat cu doi ani inainte sa ma nasc eu.

-Hei pustoaico, ce mai faci, nu ai uitat de ce mi-ai promis? Ma intreaba el vesel, uh, cata buna dispozitie poate sa aiba omul asta în el.

-Sigur ca nu, am sa vin diseara sa te ajut cu reparatul masini promit, dar pentru asta va trebui să umi dai si tu o mana de ajutor cu inca vreo 10 masini. Ii zic eu, privindu-i pe toti ceilalti din camera care se uitau la mine uimiti, probabil nu se asteptau ca Jen sa se intoara atat de devreme din misiunea aia idioata in care l-a trimis unchiu, au trecut doar 6 ani, nu e mult deloc.

-10? Parca erau doar 6. Mormaie el, eu doar dandu-mi ochii peste cap.

-10 amice, Denise s-a f*tut în loc sa le repare. Marai eu, auzindu-i rasul colorat de partea cealalta.

-Bine, am sa te ajut, doar nu mai scoate partea vulgara din tine la iveala. Il aud pe Jen zicand, ca apoi sa imi inchida fara sa mai zica nimic.

-S-a întors Jensen în oras? Intreaba uimit Luke, si parea si putin speriat pe alocuri.

-Da, si de data asta am sa il las sa te bata mar. Zic dand din umeri si ridicandu-ma de pe canapea.

-Nu o sa ma atinga, nici data trecuta nu a facut-o, ii e prea frica. Pufneste Luke apropiindu-se de prietena lui bosumflata, eu trantindu-ma pe fotoliul mare si alb din fata canapelei.

-Frica, nu i-a fost frica, doar ca m-am bagat eu ca proasta, si am incasat eu pumnul ce iti era predestinat.

-Pentru ca asta esti, o curva proasta. Spune el fara pic de jena, eu tasnind de pe fotoliu si dandu-i o palma pe care sa o tina minte toata viata.

-Nu mă compara pe mine cu asta. Zic eu aratand spre parasuta din dreapta lui. Nu stiu ce ti-am facut de ai ajuns sa ma urasti, dar te rog frumos sa pleci din camera asta, din casa asta si din viata mea, imi doresc sa nu te fi cunoscut niciodata!! Strig eu la el, ca apoi sa merg în camera mea, unde m-am schimbat intr-o salopeta neagra de blugi, un tricou alb si niste bocanci simpli, parul prinzandu-mi-l într-o coada coborand jos unde toti se comportau de parca nu s-a intamplat nimic, i-am cerut cheile lui Luke acesta aruncandu-mi-le fara ca macar sa ma priveasca, ca apoi sa ies afara, unde m-am urcat in masina mea scumpa, ginind spre garaj, unde am dat doar de fratele meu care statea sprijinit de masina lui, ca apoi sa vina si sa ma stranga in brate aproape luandu-mi suflul.

Ai ajuns la finalul capitolelor publicate.

⏰ Ultima actualizare: Apr 05, 2016 ⏰

Adaugă această povestire la Biblioteca ta pentru a primi notificări despre capitolele noi!

NicoleUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum