Trezind-o pe Medusa

Capitolul 2

Bună ! Da am postat mai repede însă voi posta şi marţi...Hmm...poate am să vă bag în ceaţa cu acest capitol însă merită . 

Ah şi legătura cu titlul o veţi afla curând . Spor la citit şi aştept critici ...Ştiţi sunt mai bune ca voturile înveţi ceva din ele .

---------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Întunericul şi înabuşeala îi erau din nou cei mai buni camarazi . De când fusese închis în singura închisoare din lume „ Zâmbind pentru Nebuni” aflată pe o insulă artificială dintr-o zonă a globului pe care nici un deţinut nu era în stare să ghicească .

Era sosit de peste un an în această cuşcă de sticlă şi simţea că nebunia era tot mai aproape de el . Ajungea a carceră la fiecare două zile . Şi nu pentru că ar fi fost vina lui , însă directorul nu prea îl avea la suflet .

Ochi lui erau deja obişnuiţi cu bezna din încăpere , după patruzeci şi cinci de minute petrecute în întuneric ochiul uman se adaptează , nu existau nici un fel de crăpături pe tavan ,totul era ireal de perfect .

Se ridică de pe patul cât se poate de tare şi începu să înconjure cămăruţa în care era ţinut captiv .

Dumnezeule ! O să înnebunesc aici! Trebuie să găsesc o cale de scăpare ! Cum am ajuns aici înseamnă ce este şi o ieşire . Nu îmi pasă pe cine oi călca în picioare ! O să ies de aici şi toţi cei care în 2105 au inventat prostia asta de sistem îşi vor vedea lucrarea cum de prăbuşeşte din cauza unui singur om .”

Se lăsă în scaunul confortabil şi îşi privi opera . Personajul său Felix urma să evadeze din închisoare şi să extermine conducătorii care nu mai au nici un rol.

De ar fi fost real ! Deşi văzuse închisoarea şi se aflase în situaţia lui Felix , nu găsise nici un reper care să-l ajute să evadeze .

Se ridică de pe scaun şi se deplasă spre peretele din sticlă .Panorama ce i se aşternea la picioare ar fi lăsat mască orice artist . Însă pentru el nu era decât un loc de refugiu , un locu unde privirea şi gândul puteau străbate mii de mile fără să fie îngărdite de legi absurde , legi ce condamnă omenirea la repetiţie.

Se îndepărtă cu regret de minunea pe care o contempla şi se reântoarse la birou . Se reapucă de scris , până peste doisprezece ore , trebuia să-şi termine partea . Mai lucră trei ore după care  începu să corecteze greşelile făcute ., chiar dacă avea un program care ar fi făcut treaba în locul lui .

O bătaie în uşă îl trezi la realitate , se întredeschise uşor î, în spaţiu apărând Gefferson majordomul lui .

- Mă scuzaţi că vă deranjez . Spuse acesta cu o uşoară plecăciune .

- Nu-i nimic , tocmai terminam . Ce este ?

-   Aţi primit aceste scrisori , din care cea neagră a fost trimisă cu dispesă specială.

- Aşa deci , de la cine să fie oare ? Spuse bărbatul luând scrisoarea de pe tavă şi desigilind-o cu un cuţitaş de argint . Parcurse rapid mesajul după care îşi întoarse capul spre hologramă . Era ora douăzeci şi unu , mai avea  o jumătate de oră să ajungă la balul organizat de marchizul de York .

- Geff pregăteşte trăsura !

- Desigur , my lord. Bărbatul îşi luă haina de mătase neagra din mers şi o luă spre uşă , casa avea nenumărate camere şi culuare secrete pentru a face servitorii cât mai invizibili . Cei din trecut credeau că maşinăriile vor pune stăpânire peste muncile pe care le făcea în mod normal omul , însă nu era aşa . Cei mai mulţi nobili preferau să aibe în serviciul lor slujitori cât se poate de umani , ei nu aveau nevoie de reparaţii sau de specialişti care costă o avere .