Trezind-o pe Medusa

Capitolul 5

Ochii îi scăpărau de furie . Se ridică cu o încetineală voită de pe scaun şi se îndreptă spre fereastră . „Viitorul ei soţ „ avea totul la degetul mic , iar ea trebuia să îi suporte toanele . O hotărâre cam exagerătă îi trecu prin minte.

Ce Dumezeu pot să fac?Nu am de gând să mă căsătoresc cu un om doar de paravan .

Să-l ia Dracu de tâmpit ! De ce trebuia să fie tocmai el ?

De ce nu putea să fie Istvan este mult mai uşor de suportat! Îl igonri şi gata , cu Argus.

Grădina plină de sute de feluri de flori strălucea în soarele dimineţii. Tot ce o înconjura părea să îi facă în ciudă , se auzi o bătaie puternică în uşă care o trezise din gândurile sale negre .

-        Intră , spuse Isadora revenind în starea ei de apatie.

-        Deci , cum a fost ? Întrebă o voce mult prea cunoscută . Văduva nu se lăsa cu una cu două atunci când îşi dorea ceva , iar căsătoria celor doi chiar ea o plănuise de la bun început .

-        Egoist , narcisit , înfumurat , orb...

-        Gata ! Am înţeles spuse femeia oprind-o pe fată din tirada ei .Am înţeles ideea , însă pun pariu pe ce vrei că acelaşi lucru îmi va spune şi el . Nu vă înţeleg deloc ! Aveţi şansa de a profita unul de celălalt ,iar voi ce faceţi ?Vă certaţi ca doi copii răsfăţaţi prea mult.

-        De ce aş vrea să profit de unul ca el ? Am bani şi poziţie în societate . Nu are nimic mai mult decât ceilalţi bărbaţi de la seratele la care am participat.

-        Defapt are ...

-        Şi nu mă refer la rang ! Spuse Isadora trântindu-se fără pic de eleganţă pe canapeaua tapiţată cu mătase albă .

-        Draga mea ... Nu trebuie să te gândeşti în felul acesta la el , doar că nici unul nu aveţi de ales în priviinţa acestui mariaj . Nu este mai bine să vă înţelegeţi decât să vă certaţi ? Oricum tatăl tău şi ducele de Hanovra şi-au dat deja cuvântul , dacă vreunul dintre ei şi l-ar retrage ar însemna să îşi păteze reciproc numele şi familia pentru mult timp .

-        Ştiu ..însă niciunul dintre părinţii mei nu sunt aici . Pe mama am văzut-o azi dimineaţă , iar tata parcă a intrat în pământ . Lacrimi de frustrare începură să i se adune în ochii de culoarea aurului topit .

-        Dar este normal să nu fie aici , spuse contesa întinzându-i o batistă cu un bujor brodat pe ea .

-        Nu este deloc normal să nu fie aici când eu am nevoie de ei ! Mai ales după întâlnirea cu ...

-        Deja nu te mai cunosc . Revino-ţi ! Tună contesa către fată .

Isadora nu mai spuse nimic se ridică de pe canapea şi o luă spre uşa prin care intraseră Argus şi contesa. Era adevărat că se schimbase peste noapte şi o simţea cu totul sufletul , avea nevoie de o plimbare ca să îşi revină , măcar acum când nimeni nu o putea recunoaşte .

Se întoarse spre contesă şi o zări cum ochii i se tulburară o secundă pentru ca mai apoi să clipească des şi să alunge lacrimile din ochii de culoarea florilor de nu-mă-uita .

-        Vreţi să veniţi cu mine la o plimbare ? Întrebă ea cu jumătate de gură .

-        Desigur , dragă ...Deşi mă tem că te voi deranja .

-        Nu mă veţi deranja atâta timp cât nu vă recunoaşte nimeni spuse Isadora cu un surâs enigmatic . Începea să îşi revină . O clipă uita de Argus şi totul revenea la normal . Îşi propuse să-l uite cel puţin până în ziua nunţii. Cine ştie ? Poate se va comporta ca şi până acum ignorând-o .