Întotdeauna în sufletul și bagheta mea

Vocile spun totul

În timp ce Emily îşi strângea cărţile,şi caietul ei,o puternică durere de cap a fost tot ce mi-am amintit după ce m-am trezit,leșinasem,iar durerea venise,deoarece mă lovisem cu capul de spătarul scaunului făcut din lemn masiv!M-am trezit pe patul de spital,cu Emily,Rose și Albus lângă mine. Zâmbeau când au văzut că m-am trezit!Primul lucru pe care Emily îl spuse fu:
-Trebuie să mergi să vorbești cu tatăl lui Albus,Aaron!
Fu urmată de Albus care era de acord cu ea:
-Da,este o idee foarte bună,tata sigur știe ce înseamnă asta!
-Bine,Bine! O să merg. spun eu îngrijorat.
-Azi nu altă-dată! Făcu Rose cu o privire convingătoare.
Am pornit cu cei trei spre scări,ne aflam la etajul 4,acolo se afla aripa spitalului,cât uram scările alea,odată a trebuit să urc de la etajul 2 spre 3,ca să ajung la etajul 1,și fix când am ajuns scara s-a mutat din nou spre etajul 2,facând cale directă spre etajul 1! Am ocolit puțin pentru că așa au vrut scările...și însfârșit am ajuns la biroul directorului Harry Potter.
-Nu e cuviincios că tata a preluat biroul domnului Dumbledore! Spuse Albus puțin supărat.
-Haide!mă îndrumă Emily.Du-te eu cu Rose și cu Albus te așteptăm aici.
-Care e parola? Mă răstesc eu la ei!
-Nu fi obraznic că te și plesnesc,oi fi tu prietenul meu dar...
-Șerbet de lămâie!o întrerupse Albus pe Rose.
Am fost urcat de scările ce înconjurau statuia vulturului,sau a bufniței.Când am ajuns sus am observat că ușa era deschisă și fix când mă pregăteam să bat politicos în ea,directorul îmi spune:
-Haide,nu te sfii,intră,chiar eram curios când o să mă vizitezi neadus de un profesor...chicoti directorul.
-Mă scuzați,dar am ceva să vă spun,mi s-au întâmplat atatea azi,iar eu nu pot să le găsesc explicație,mă gândeam că poate știți.

Vocea mea sfiosă mă dăduse de gol,se vedea că eram emoționat iar cuvintele veneau însoțite de noduri...dacă atunci aș fi știut cine este Harry Potter,vocea mea nu ar fi fost alta decât pașnică și încântată. Directorul mă invită să iau loc pe unul dintre fotoliile așezate în fața biroului,mă servi cu 2 broscuțe de ciocolată și cu un suc proaspăt de portocală.
-Ia spune-mi ce grozăvii ți s-au întâmplat astăzi?
-Ei bine..domnule..nu știu cum să încep...
-Ohh,crede-mă când eram de vârsta ta,dacă era vreo zi în care să nu se întâmple ceva,ori eram în aripa spitalului,ori mort,și dacă aș fi stat în dormitorul Cercetașilor tot se găsea vreo belea pentru mine...rânjea directorul.Era un om de treabă,glumeț dar mântuitor în același timp,în ochii lui se vedea atât durere cât și fericire,în ochii lui vedeai iubirea și prietenia,exact așa cum trebuiau să fie.
-Ei bine domnule,azi când am încercat să urc pentru prima dată pe mătură,la comanda "HOP!" mătura mea și a lui Scorpio nu au vrut să se ridice...Madame Hooch a zis ceva despre golurile de "abdelarie"...
-Știu,Draco,tatăl lui Scorpio a venit aici să mă întrebe despre asta...
-Da....în timp ce prietena mea Emily m-a luat în zbor pe mătură pe neașteptate...Scorpio a spus ceva cuvinte...fără să clipească și în acel moment mi-a venit amețeală și am căzut de pe mătură,în acele momente am auzit o voce care mă striga pe nume...era suferindă și persoana care m-a strigat vorbea diferit și plângea.
-Wow,chiar s-au întâmplat multe,păi vezi tu golurile de abdelarie,sunt defapt mici lipsuri din viața noastră,acestea se declanșează atunci când temerile noastre cele mai mari ne încolțesc...
-Dar eu nu îmi cunosc temerile...
-Cred că este clar,îți era frică să nu te faci de râs,față de colegii tăi în plus cred că tu știi deja persoana din viața ta pe care nu ai văzut-o niciodată...și să știi că nu a fost frumos ce ai făcut tu cu Emily,până la urmă sunteți toți colegi,cât timp stați aici sunteți toți o familie indiferent de care casă aparțineți...
-Nu sunt înger,desigur...și eu mă înfurii,pe viață,pe Leus și în special pe oamenii care mă jignesc...însă sunt sigur că și eu și Scorpio regretăm acele cuvinte,însă a cui era vocea aceea domnule? Cine vrea să îmi vorbească,a venit prin intermediul lui Scorpio?
-Haha,chicoti iar directorul,Scorpio nu ar reuși să rostească nici-un blestem stai liniștit...ei bine dacă viața ne-a adus aici,eu nu o să împiedic asta,vezi tu...omul nu are prea multă libertate,și uneori caută o persoană care să fie libertatea lui.
-Uhm?! Nu știu de ce am scos acest sunet,dar cred că dacă nu îl scoteam,directorul s-ar fi oprit din vorbit.
-Mi-ar fi plăcut ca Luna să nască un copil dintr-o relație în care să iubească și să fie iubită,dacă ar fi rămas lângă profesorul tău Neville viața ei ar fi fost mai frumoasă,Neville a suferit mult,însă nu a fost nici mai puțin sau mai mult curajos,decât îl știam eu,și a reușit să treacă peste și uite acum are o soție și o fetiță,pe nume Melissa,viața lui a mers înspre bine însă nu pot spune același lucru și despre mama ta.
-Ce vreți să spuneți cu asta?
-Din moment ce mama ta îți ascunde asta,înseamnă că are motivele ei,nu sunt eu cel de la care trebuie să aflii toate aceste lucruri...
-Dar mama,niciodată nu vrea să mi le spună! Spun eu mâhnit.
-O face pentru că te iubește,e modul ei de a te proteja,uite eu am preluat biroul regretatului Dumbledore,pentru că mi se face dor de el din când în când,uite e chiar acolo în tablou...
În acel moment un om cu o față luminoasă,care emana bucurie și împăcare mi-a facut cu ochiul și cu mâna.
-Acest om mi-a fost alături,fără el nu aș mai fi acum în viață,acest om m-a învățat ce înseamnă,sacrificiul,dăruirea,dragostea față de semenii tăi și protejarea lor. Iar despre profesorul Snape nu pot să spun decat că a fost cel mai curajos om pe care l-am văzut vreodată,a fost îngăduitor,chiar dacă nu părea,s-a sacrificat pentru a mă proteja,și-a riscat viața zi de zi pentru mine,chiar dacă mama nu l-a ales pe el,acesta i-a rămas MEREU loial.
-Ați fost foarte norocos că i-ați avut prin preajmă,eu o am doar pe bunica și pe mama lângă mine...
-Și pe mine,eu sunt mereu aici,pentru tine,puștiule,ești un om puternic băiatule,curajul se vede în acei ochi negrii mistuitori dar blânzi,știu și sunt sigur că indiferent de ce o să aflii sau o să se întâmple o să ieși cu fruntea sus din acest drum.
-Vă mulțumesc mult domnule profesor!
În acele momente în fața mea nu se mai afla un profesor,nici directorul școlii se afla în fața mea un prieten,un om care mă înțelegea,cel mai frumos sentiment pe lumea asta este să știi că ai pe cineva lângă tine prieteni sau familie,cu siguranță în aceste cazuri iubirea nu este doar un truc ci un adevăr.
-Domnule,mai este ceva,cred că tatăl lui Scorpio nu mă prea are la inimă acum ca acesta i-a spus despre cearta noastră,pot să nu mai merg la orele de apărare împotriva magiei negre?
-Sub nicio formă,stai liniștit el doar te protejează,nu vrea să faci aceleași greșeli ca și noi...și eu l-am subestimat și am crezut că este un om rău,dar în adâncuri este un om pur,în plus acesta l-a și mustrat pe Scorpio că s-a legat de tine.
-E bine să aud asta,domnule vă mulțumesc că m-ați ascultat,sunteți un prieten de nădejde.
-Pentru puțin,oh Aaron vezi tu dacă cei care se iubesc,ar fi mereu unii lângă alții,lumea ar fi un loc mai frumos.
Aceea discuție a fost pe deplin cea mai productivă discuție pe care am avut+o cu cineva,știam acum că am pe cine conta,eram mult mai conștient de faptul că am prieteni adevărați,și știam că trebuia să îi zic lui Albus că se înșelase în privința tatălui său și a biroului...
Am ieșit afară cu fața luminată și mai voios ca niciodată,se făcuse aproape seară,iar Leus venise și el pe lângă Albus,Rose şi Emily,am mers toți 4 spre Marea Sală pentru că stomacul meu urla de foame,am urcat pe spatele lui Leus,care devenise un cal auriu,vânjos,toată școala se uita la noi,și când am ajuns în fața ușii,mama lui Rose s-a pus în fața lui Leus,iar acesta frână brusc încât eu,Albus și Emily aterizarăm pe jos. Până m-am desmeticit mai bine am văzut că doamna Hermione îl mângâia pe Leus în timp ce îi dădea un morcov.
-Aaron,uite trebuie să știi că nu o să pierzi niciodată mâncarea și nu o să rămâi flămând,așa că nu e nevoie să porniți la galop prin școală. 10 puncte vor fi luate de la Cercetași.
-Dar doamnă nu am vrut...se aude timidul de Albus.
-Niciun dar! Aaron ar trebui să știi că Leus trebuie hrănit în funcție de preferințele animalului caruia îi ia înfățișarea,dacă se face pisică îi dai pește,dacă se face câine,un cârnăcior și tot așa...
Doamna Hermione pleacă,iar eu mă gândesc că fusese bine că îmi dăduse acel sfat deoarece nu știam cum să îl hrănesc pe Leus,de fiecare dată cand îi dădeam de mâncare era pisica mea aurie și pufoasă.
Gândurile mele sunt întrerupte de cearta dintre Albus și fratele său mai mare James.
-Bravo,Bravo Albus,nu ratezi nici-o ocazie să faci de rușine numele Potter nu-i așa?
-Sincer,te credeam mai matur încât să îți dai seama că tu pătezi acest nume! Făcu Albus revoltat.
-Băieți,băieți! Stați calmi,nu are rost să vă certați,uite James,e vina mea,Leus a venit după noi...
-Frumos,mai nou ți-ai luat și avocați,nu ești capabil să vorbești pentru tine?
Albus roșise la față,era roșu de furie,pe cealaltă parte în ochii lui James scânteiau flăcări,nu am apucat să îmi dau seama repede că sunt chiar în mijlocul a doi vrăjitori cu baghetele pregătite de luptă.