I-am povestit prietenei mele tot ce s-a intamplat și mai avea puțin pana îmi dădea cu ceva în cap fiindcă nu l-am iertat pe Alex.
Pe bune? Si-a bătut joc de mine, m-a făcut mincinoasa și nu m-a crezut și el vrea sa îl iert?
Era ora 2 și hotărăsc sa ies prin parc la aer curat sa fac putin sport. Mă îmbrac în hainele de alergat și ies afară.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Încep da alerg pana în parc și sa fac câteva ture ale parcului.
După 30 de minute de alergat deja eram obosita. Mă pun pe o banca și îmi aprind o țigară.
Mă distrage de la țigara mea pe care o savuram linistita o persoana care se pune lângă mine.
Deja mă enerva prezenta lui. Parcă nici țigara nu mai era lafel.
-Ce vrei? întreb eu fără sa mă uit la el și mai trag un fum.
-De când fumezi tu? Parcă urai vazandu-ma fumând.
-Urasc și acum fumatul. Urasc sa văd persoane care fumează știind ca le iubesc si își fac rău cu mana lor, dar de mine nu mă interesează. spun eu suflandu-i fumul în fata.
Observ pe față lui furie și văd cum îşi încordează muschii. Cat se abține barbatul ăsta sa nu mă bată.
Îmi ia țigara din mana și trage un fum din ea suflandu-mi-l aproape de buze. Trag fumul în mine și îl dau afară pe nas.
Ii iau țigara din mana și fac și eu din nou același lucru, de data asta el se apropie de fata mea înainte sa dau afară fumul și mă sărută intrandu-i în gura și scotandu-l pe nas.
Mă retrag din "lupta" noastră și mă uit la el nervoasa.
-De ce ai făcut asta?
-Pentru ca asta am simtit. spune el calm.
-Uite, Alex. Eu nu mai vreau sa te mai vad în viața mea. Îmi strici viata. Când te văd mai rău mă enervez. Îmi e sila de tine și de comportamentul tau, ok? Așa ca ori pleci tu din acest oras, ori plec eu.
Observ cum se înfurie. Mă speria. Mă ia de o mână și mă strânge puternic.
-Tu, scumpa Ane. Ești A MEA la orice ora, orice minut! Da? Am încercat sa te iau cu vorba buna, dacă nu îți convine asa, o sa ajungem la alte alternative mai rele! îmi spune el nervos.
-Alex, lasa-ma!! zic eu smucindu-mă din strânsoarea lui.
Mă ia de mana și mă trage după el. Încerc sa scap, dar era prea puternic. Mă duce pana la masina lui și mă împinge în ea.
-Unde mă duci? tip eu panicata.
-Dacă nu taci, o sa iasă urat! E în binele tau! spune el nervos.
Mă speria. Așa era la inceput. Un imbecil cu gura mare care mă speria, dar acum s-au schimbat lucrurile, acum îl iubesc, dar urasc asta și vreau sa îi arat ca nu e chiar asa.
Tot drumul tac din gura. Îmi era frica, putea sa îmi facă rau? Defapt, eu ce vorbesc aici? E Alex, mă iubeste, nu mi-ar face ceva rau niciodată, deci o sa îl exasperez.
-Unde mă duci? mă trezesc eu tipand.
-Parcă era vorba sa taci! spune el rastit.
-Nu tac când vrei tu! Dacă nu îmi zici, jur ca o sa regreti.
-Mă ameninti? spune el razand.
Opreste în fata casei lui și mă trage de mână afara. Mă duce în casa și urcam la etaj. Casa asta îmi aduce aminte de multe clipe frumoase sau mai puțin frumoase.
Mă duce în fosta noastră camera.
-Nu ieși de aici pana când zic eu! spune el rastindu-se.
Când voia sa plece îl întoarce soneria telefonului meu. Îmi întinde mana sa îi dau telefonul și eu evit văzând ca mă suna Andreas.
-Ane, da odată telefonul ala! tipa el la mine.
-Nu! tip și eu prinzând tupeu.
-Ok, atunci răspunde. spune el.
Fac ce spune el și îi răspund lui Andreas.
-Da?
-Hei, te-am sunat sa te invit diseară în club.
-Ăăă, pai nu pot scumpule, sunt plecata la bunica mea, iarta-ma.
-Off, ok. Poate alta dată
-O sa te chem pe la mine când mă intorc. spun eu rânjind.
Îl văd pe Alex enervandu-se și îmi ia telefonul de la ureche și îl arunca pe jos. Mă împinge într-un perete și se uite nervos la mine.
-Tu, nu o sa mai pleci de aici! spune el aproape tipand.
-O sa plec odată și odata. Andreas mă asteapta.
Își baga mâna sub barba mea și se uita atent la mine . Mă ia de sold și mă lipește de pieptul lui bine facut. Începe sa mă sarute pe gat și coboară în jos spre piept. Mă abțin cu greu sa nu gem. Orice atingere provocată de el mă făcea sa radiez.
Îl împing cu toată forța mea și el se dezlipești de mine. Se uita furios și se apropie iara.
-Îți plăcea mai mult dacă era Andreas?
-Da! spun eu cu speranța sa mă lase.
Se roșește la fata de nervi și da cu pumnul în perete chiar lângă capul meu. Inghit în sec și încerc sa tac din gură.
-Ști ce-i Ane? Nu știu sa îmi manifest prima iubire, și te iubesc ca un prost. Jur ca dacă te-as mai vedea cu altul îl omor! scuipa el cuvintele.
Cuvintele spuse de el m-au pus umpic pe gânduri. Am rămas puțin socata uitandu-ma la el.
Se depărtează de mine și iese pe ușă trantind-o. El chiar mă iubeste. As vrea sa îi mai dau o sansa, dar creerul nu mă lasă. Inima îmi spune sa fug după el și sa îl sărut.
Mă pun pe pat și încerc sa adorm. Mă uit în dulap și îmi văd hainele nemișcate de acolo. Off, camera asta îmi aduce aminte de multe întâmplări.
Îmi iau o pereche de pantaloni scurti și un tricou larg. Mă pun în pat, îmi trag pătura pe mine și încerc sa adorm.
Mă trezește din visul meu cu acadele și o lume roz un braț greu pe abdomenul meu. Deschid leneșă ochii și mă întorc pe cealaltă parte. Lângă mine era frumosul meu fost iubit care dormea liniștit la bustul gol. Ii privesc trăsăturile bine conturate și zâmbesc fără sa îmi dau seama. Era așa frumos, avea niște trăsături așa fine și frumoase. Era barbatul perfect pentru orice femeie, și ghici ce, el mă iubea pe mine și eu fac ambiții cu el.
