Capitolul 25

11.9K 407 9
                                        


Era persoana pe care nu mă așteptam să o vad. Era acel barbat cu ochi albastrii pe care îl iubesc mai mult ca pe mine.

-T-t-tu erai? întreb eu șocată.

Se da jos din pat și se apropie se mine luându-ma în brate. Încep sa plâng în bratele lui.

-De ce nu ai vrut sa te vad? Știai ca te iubesc și ca as face orice pentru tine! spun eu suspinând.

-Și eu te iubesc Ane. Nu voiam sa te rănesc. Știam ca dacă știai cine sunt nu mă vei uita. Știu ca vrei sa mă uiți și am sa te las în pace sa iti trăiești viata.

-Nu! Nu pot fără tine!!!! încep sa tip cât mă țin plamanii și cad la pământ plangand.

Alex mă ia în brate și mă ridica de jos. Mă întinde pe pat și mă ia în brate.

-O sa am un copil cu Caroline și trebuie sa stau departe de tine. Nu vreau sa te mai rănesc și nici nu pot renunța la copilul meu.

-Tarfa te minte!! Vrea sa o iei de sotie. Nu e însărcinată, crede-ma!

Auzind aceste cuvinte i se schimba fata.

-Cum poți spune asta Ane? Trebuia sa te bucuri. E copilul meu. Ai avut ocazia sa avem o familie, dar nu ai vrut copilul. Ești o nerecunoscătoare după câte am făcut pentru tine! tipa el și se îndreaptă spre usa.

Înainte sa iasă pe ușă se uita la mine și îmi spune un "adio" plin de durere. Mă doare. Nu pot fără el. De ce nu m-a crezut? De ce crede ca nu am vrut copilul? E un nesimțit și nu o sa îl iert niciodată.


După 4 luni.

Sunt în parc pe o banca și trag lejer dintr-o țigară. De când cu incidentul cu Alex m-am apucat de fumat excesiv, mi-am făcut un tatuaj pe aici, pe colo. Am devenit opusul meu din cauza unui bărbat.

Mi-am tatuat numele lui pe abdomen. Sa știu ca el e singurul care m-a rănit. Stiu, sunt o nebuna, dat sentimentele pentru el nu le pot schimba.

Simt o prezenta lângă mine pe banca. Mă întorc și îl văd pe...Aiden???

E plecat în Franța de 6 luni. Ce căuta acum aici? Trebuia sa vina peste 6 luni.

-Aiden? spun eu și îl iau în brate.

-Heii! îmi spune el zâmbind și îmi răspunde la îmbrățișare.

-De ce ai venit așa devreme acasa?

-Îmi era prea dor de casa. Dar ce e cu tine? De ce fumezi?

-M-am schimbat. spun eu oftând.

-Alex? Ce mai e cu el?

-E plecat în Madrid cu "marea lui iubire" de 4 luni. spun eu trista.

-Off, îmi pare rau prințesa. Mai locuiești cu Emy?

-Nu. Mi-am cumpărat o casa la 2 străzi de tine. Stau singura. M-am angajat ca barmaniță la un bar.

-Ohh, e bine. spune el.

-Mda. Eu mă duc la tata, vi? întreb eu și mă ridic de pe banca.

-Da. Acolo voiam sa merg.

Mă îndrept spre mașina mea, defapt a lui Alex. Mi-a lăsat-o mie de când cu accidentul și mi-a facut-o și pe cealaltă.

-Wow, de unde ai tu bijuteria asta? întreabă el uimit.

-Cadou. spun eu razand.

Ne îndreptăm spre casa lui tata și în 20 de minute de mers ajungem. Batem la usa și ne deschide un ghemotoc mic care râdea la noi.

A mea 🔞Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum