Capitolul 28

11.3K 401 14
                                        

Mă dau leneșă jos din pat și mă îndrept spre baie. Încui usa după mine pentru nu a mă trezi cu musafiri. Intru sub jetul de dus ce îmi dezmierde fiecare participa a pielii în parte. Singurul loc unde mă putea relaxa și unde as putea sa mă gândesc în linistete.

După 20 de minute de stat în baie, hotărăsc sa ies din baie. Uitasem sa îmi iau haine de schimb, așa ca am iesit din baie într-un prosop.

Deschid usa încet și observ ca Alex nu mai este în pat. Deschid dulapul și mă uit chiorâș la el pentru a mă hotăra sa îmi iau ceva de îmbrăcat.

Mă trezește din gândurile mele un sunet pe pistol. Sar ca arsa și ies pe balcon. În fata casei era Alex înconjurat de mai mulți tipi cu pistoale ațintite spre el.

Nu, nu, nu! Nu îl las singur . Știam unde își tine Alex pistoalele si iau un pistol mai ușor și fug în prosop afară . Știam sa manevre așa ceva, 2 luni m-a bătut la cap cum da folosesc un pistol.

Ies afară și îi văd pe acei bărbați atintindu-si privirea pre mine și ranjind.

Alex se întoarce cu fata la mine și observ pe față lui furia.

-Ane, pleaca! tipa el.

-Nu, nu! Las-o și pe ea sa fie de fata când vei muri tu! spune unul din tipi.

Rămân stana da piatra când aud sunetul pistolului și văd glonțul care a intrat în Alex. Bărbații aceia fug și eu mă îndrept spre Alex.

-Nu! Alex, te rog nu! Nu mă lasa! tip eu plangand.

Deschide ochii cu greu și se uita la mine.

-Orice s-a intampla, te iubesc Ane. spune el cu o durere în voce.

-Nu te las asa! Nu acum când te iubesc nespus de mult! tip eu.

Chem o ambulanță și medicii îl duc de urgenta la spital.

----------
-C-c-ce faci? îl întreb eu gemând.

-Tu doar taci. spune sărutându-mă pe gat în jos.

-Cum te numești? spun eu curioasă.

-Spune-mi Klaus.

Încerc sa deschid ochii,dar cu greu. Mă las din nou bătută de intuneric.

-Sa ști ca o sa te astept. Și o sa te fac sa te îndrăgostești de mine.

-Viseaza.

-Ai sa vezi tu draga Ane ca o sa mă iubești mai mult ca orice pe lume.

Aud niște voci lângă mine. Vorbeau ceva de mine. Ăla era Aiden.

-Trebuie sa îl deconectat de la aparate, au trecut deja doua săptămâni și nimic.

-Nu! Ane o sa înnebunească! Mai asteptati, va rog domnule doctor.

-De ce nu mi-ai zis? Îmi spune el cu o fata tristă.

-Ăăă..pai...mhm...Ce sa iti spun?

-Ane! De ce nu mi-a zis? De ce ai ascuns lucrul ăsta de mine? E și copilul meu!

-Nu voiam ca acel copil sa crească cu un tata curvar! Nu îmi doresc acest copil!

-Pentru tine și copilul nostru as face orice, Ane! Nu o sa te las sa îmi omori copilul!! îmi spune el cu o voce mai ridicată.

-Nu vreau, Alex! Nu o sa îl pot creste. Nu vreau sa îl cresc fără tată.

-Iubito, o sa te iau la mine. O sa fim o familie fericită. O sa va iubesc și pe tine și pe bebe. Și o sa mă las de afacerile ilegale. O sa fac orice pentru tine! Jur ca o sa fac orice!

Se vedea pe fața lui sinceritatea. Aveam de gând sa îl iert și sa ne creștem copilul împreună.

Îl iau pe Alex în brate și îl sărut flamand. El mă trage mai aproape și îmi răspunde la sărut managaindu-mi spatele.

Deschid ochii instantaneu gandindu-ma ca îmi pierd mare iubire. Toate clipele frumoase petrecute de el mi s-au derulat în minte. El este motivul fericirii mere, nu îl pot lăsa.

Îl văd pe Aiden uitandu-se trist la mine.

-Aiden, spune-mi ca e bine!

Lasă capul în jos și oftează zgomotos.

-E la fel de rau, nu da nici un semn. spune el trist.

Încep sa plâng ca o nebuna și sa tip.

-Vreau sa îl vad! tip eu.

Aiden mă ia de mana și mă duce în salonul lui.
Barbatul cu care am întâlnit infernul și care m-a dus pe culmile fericirii, acum se zbate intre viața și moarte. Barbatul care mă iubește sincer și curat, acum sta întins în fata mea. Nu il pot lăsa asa.

-------
Scuzati greselile, am scris capitolul în graba. Pupici❤


A mea 🔞Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum