Poveste de noapte - Hoțul

Capitolul 1

      Era una din serile alea în care mi-aș fi dorit să nu fiu acolo, să dispar, să închid telefonul și să-l arunc în Tamisa. Dar nu era cazul. Eram la datorie. Funia îmi tremura între vârfurile degetelor și mă gândeam dacă să sar sau nu. Eram pe o clădire de vreo 50 de metri, pe punctul de a scăpa statul englez de vreo câteva sute de mii de lire sterline.  

      " Ai de gând să sari sau nu? "

      Zed era în spatele meu, îmbrăcat într-unul din costumele alea negre pe care le vedeam în filme când eram mic, cu o geantă în mână și un pistol ce bătea spre un argintiu spălăcit la brâu.

      " N-ai de gând să-l folosești în seara asta, nu? Ar fi a patra crimă de luna asta... "

      Zed s-a uitat dezinteresat la mine, aruncând țigara pe care o ținea în mână.

     " Oricum nesuferitului de Smith nu i-ar păsa. Ne pune pe noi doar să-i aducem banii, iar noi primit un amărât de 'salariu'. Și țâncul ăla de fi-su'... O să-l fac să regrete ziua în care s-a născut dacă mai stă după fundul nostru încă odată! "

      Smith era șeful nostru, iar fi-su', Edward, era cel mai nesuferit copil posibil.. Copil.. avea 18 ani și mereu se băga unde nu-i era locul. Nu era prima oară când Zed își pusese în gând să-l bată, sau măcar să-i lege un bolovan în jurul gâtului și să îl arunce în ocean, dar dacă făcea asta urma să fie împușcat sau pur și simplu aruncat într-o cușcă cu lei... 

      Una peste alta, ne-am făcut repede treaba și ne-am îndreptat cu sacii de bani spre o mașină de pe o străduță lăturalnica. Nu lăsasem nici o urmă, nici o alarmă nu pornise, nici măcar un paznic nu suspecta nimic.

     În mai puțin de 15 minute, toți banii erau la locul lor, pe masa lui Smith, într-un birou aranjat fistichiu, după placul unui bogătaș crispat de anii prin care trecuse. Acesta stătea cu un pahar de whisky în mână și ne privea cum punem banii în seif, bancnotă cu bancnotă. Ar fi durat ore în șir să terminăm treaba, dar fusesem mai rapizi de atât. Banii erau deja puși în calupuri de 100 de bancnote și treaba mergea de la sine. Am terminat repede și acesta ne-a poftit la un pahar alături de nevasta și fiul acestuia. 

      Miranda era singura din familie care nu știa cu ce se mănâncă de fapt toată afacerea lui Smith. Se așeză la masă de-a dreapta soțului și tremură când acesta bătu în masă pentru a chema un servitor.

      Îmbrăcat într-un costum ce costase probabil câteva mii de lire, Edward cobora încet scările, atent la privirea lui Zed, care mai avea puțin și se repezea la el. 

      "Frate, lasă-l. O să-l bată soarta mai mult decât poate duce!" M-am aplecat să-i șoptesc la ureche, suficient de tare încât să audă și Miranda și să scoată un scâncet ca al unei școlărite ce tocmai a auzit cea mai bună glumă și nu poate să radă din cauza profesorului care e de față, în cazul nostru, James Smith.

      La brațul lui, o domnișoară de vreo 16 ani, îmbrăcată într-o rochie roșie cu paiete aurii, cobora și ea firavă pe lângă statură impresionantă a partenerului ei.

      " O fi plătită? " spuse Zed suficient de tare încât Edward să-și întoarcă privirea spre noi.

      " Shht! Tu chiar vrei să ți-o iei, pe bune! " Acesta s-a calmat și s-a ridicat în picioare. Tânără a întins mână spre noi malițios.

      " Olivia Sparks. Voi trebuie să fiți Louis și Zed. Am auzit numele voastre de nenumărate ori săptămâna aceasta. "

      La prima vedere părea destul de înțepată. Felul în care intisese mâna așteptând un gest nobil, probabil? De unde venea? Din familia regală? A trebuit să-i facem pe plac tipei la privirile insistente ale domnului Smith și ne-am așezat mai apoi la masă.  

      James Smith, din scaunul lui sculptat probabil manual, întinse mâna spre fiul sau și îi aranjă butonii.

     " La naiba, dacă vroiam să văd scene din The Great Gatsby mergeam la cinema... " Remarca lui Zed scoase un râs înfundat de la Olivia și acesta zâmbi scurt, dar șarmant, cum nu-l mai văzusem până acum.  

      " În seara asta o să faceți cunoștință cu o persoană foarte importantă în evoluția voastră, care a fost mereu acolo chiar dacă voi nu ați știut. "

      Smith s-a ridicat de la masă și i-a șoptit ceva unui servitor, care în tot acest timp nici nu știu dacă clipise sau răsuflase. Nu mai fusesem la masă cu ei până acum. Trebuia să fie ceva important. Miranda privi întrebător spre soțul ei, însă acesta nu schiță nici măcar o grimasă. Salonul în care ne aflam era acoperit în argint, cu motive florale superbe și o ambianță de-a dreptul incredibilă. Servitorul s-a mișcat rapid spre o cameră de alături, șușotind ceva la ușă, apoi întorcându-se de-a dreapta ' stăpânului ' sau.

      " Altceva cu care vă mai pot servi? "

      Smith a ridicat mâna și a fluturat-o cu dispreț. Preț de câteva minute, servitorul a dispărut într-o cameră alăturată. M-am uitat la Zed, care rămăsese deja cu gura căscata, ne mai fiind în stare să rostească nici măcar un cuvânt.

      " Zed, ești bine? " i-am șoptit acestuia, care s-a ridicat de la masă. A ridicat mâna într-un gest politicos, ca pentru a cere permisiunea.

      " Restroom? "

      Nu știam de ce Zed spusese asta într-un accent englezesc perfect. Poate doar să o impresioneze pe domnița de lângă el. Smith a chemat un servitor care l-a îndrumat pe Zed spre baie. Câți servitori avea omul ăsta într-o casă care nici măcar nu era așa mare? Îl durea gura să spună "baie", nu? Mă încerca râsul, dar m-am abținut, observând că Smith se uită insistent la mine.

      " O să-l așteptăm și pe acesta pentru a face un anunț oficial. " Nu a așteptat nici o aprobare din partea celor de la masă. Fusese clar un ordin.

      O liniște mormântala cuprinse întregul salon, în timp ce Edward îi făcea avansuri Oliviei. Fata asta arăta mult prea plictisită pentru genul ăsta de petreceri. Sigur Zed o putea scoate din starea asta. Vorbind de lup, acesta s-a întors și s-a așezat la masă, aranjând șervețelul pe care îl dărâmase din greșeală. 

      Dintr-un gest scurt al soțului ei, Miranda se scuză de la masă și urcă scările cu o expresie ce îi trăda tristețea, însoțită de un alt servitor (servitorul numărul 65743 probabil) pentru ca Smith să fie sigur că aceasta nu aude discuția din salon. 

      " Acum că suntem toți, vreau să vă prezint o entitate feminine care vă va da puțină eleganță în acțiunile pe care le veți desfășura de acum încolo. Garçon, să vina fata. "

      De sus cobora o fată de cel mult 20 de ani, îmbrăcată cu o rochie neagră până la glezne, încălțată cu o pereche de pantofi pe care, dacă i-aș fi încercat vreodată, mi s-ar fi făcut rău de înălțime. N-am înțeles niciodată femeile și felul în care pot merge pe astfel de.. fenomene ale modei. Oricât de mult mi-ar fi plăcut, nu puteam elucida acest mister.

      " Sunt Delia și de azi sunt partenera voastră în toate acțiunile ilegale. " Recunosc că m-am rugat să nu fie minoră ca să ia parte și la ' acțiunile ' mele ilegale...