Poveste de noapte - Hoțul

Capitolul 3

      Buzele ei îmi cercetau grijuliu gâtul în timp ce se apleca din ce în ce mai mult peste mine și îmi șoptea numele ca și cum ar fi cântat cea mai suavă simfonie.

      " E foarte bine să nu fii de partea legii. " Săruturile erau din ce în ce mai intense și mă simțea ca și cum o să îmi pierd tot aerul în orice moment.

      Brusc, Delia se ridică și își aranjă rochia. Mă privi intens, de parcă știa că îmi imaginez cât de bine ar arăta rochia aceea la picioarele ei.

      " Te rog să te ridici și să pleci. " Nu se simțea nici un fel de emoție în vocea ei; era acum rece, mult prea diferită de vocea suavă ce îmi încântase toate simțurile cu câteva secunde înainte.

      " Am făcut ceva greșit? "Mi-a întors spatele, evitându-mi cu toată forța ochii. Am prins-o de braț și am tras-o spre mine, provocând-o să-mi întâlnească privirea, acum probabil la fel de rece ca a ei.

      " Am spus să pleci, ce îți e neclar? " Și-a tras brațul și a dispărut vâjâind în altă cameră.

      Mi-am luat jacheta de pe jos și am ieșit tunând și fulgerând din apartament. Nu știu de ce mă simțeam atât de prost, la urma urmelor e doar o altă fată, dar felul în care m-a refuzat... De fapt nu m-a refuzat, nu-i așa? Am fost pur și simplu dat afară. 

      Am condus cât de repede am putut spre apartamentul lui Zed și am bătut, ca un nesimțit ce e drept, la ușa lui. Tot ce am auzit au fost câteva înjurături și ușa s-a deschis suficient încât să-i văd fața.

      " Ce dracu' vrei? Ți se pare amuzant să mă trezești la ora asta? " De fapt, de ce naiba am venit aici? Ca să-i spun că am fost dat afară din apartamentul unei puștoaice de care nu îmi pasă?

      De lângă el ieși și capul ciufulit al Oviliei. Se frecă la ochi și se ascunse rușinata în spatele lui Zed. Trecem pe lângă faptul că ea era minoră și el era cu vreo 10 ani mai mare decât ea; în rest, măcar el se distrase.

      " Nu contează frate, distracție plăcută. " Am plecat lăsându-i pe amândoi cu gurile căscate în ușă.

      Am ajuns acasă de dimineață, pe la 6? Sau 7? Sau măcar îmi pasă? Nu. Am dormit ceea ce mi s-au părut 10 minute, dar care de fapt fuseseră cele mai rapide 8 ore de somn din viață mea.

      Cu cât se apropia seară, mă cuprindea și mai mult teama de ce avea să urmeze. Nu sunt un criminal, ce naiba? Hoț, da, spărgător plătit, spălător de podele și altele, dar nu criminal.

      M-am întâlnit cu Zed pe la amiază la o cafenea și l-am lăsat pe acesta să povestească modul în care Olivia îl înșelase pe Edward în prima lor săptămână de relație. Nu era de mirare. Nu știu dacă am auzit altceva decât scene desprinse dintr-un film nu tocmai permis minorilor, pe care-l trăisem și eu pe pielea mea. Nu cu Zed, categoric nu, ci cu minorele mele.  Noi, cei din ' breaslă ', suntem cunoscuți pentru asta.

      Și iată că, după lungi discuții, venise și momentul meu. Era în jur de ora 9, iar eu și Zed așteptam pe o alee pe care nici șobolanii nu umblau. Dar omul nostru venea încet, cum vine mielul la tăiat.

      " Tare aș vrea să știu ce ai făcut de Smith te vrea mort așa de tare. " Zed râse înfundat și îi tăie calea, iar omul încremeni.

      Mâna îmi tremura pe trăgaci și simțeam că o să mă pierd cu fierea. Eram mult mai speriat decât aș fi crezut. Omul acela nu-mi greșise cu nimic și nu mă simțeam în stare să fiu responsabil de moartea lui. Părea mai de grabă terifiat, și mă cuprinse imediat un sentiment de milă pe care nu cred că-l simțisem vreodată în cariera mea. Ce-i drept, crime nu făcusem.

      " Nu pot. Chiar nu pot... " Am privit în gol preț de câteva secunde, apoi am dat drumul pistolului, acesta fiind preluat de Zed, care doar s-a răstit la bietul om.

      " Pleacă și să nu te mai văd pe aici. Vezi cum faci ca Smith să nu te mai vadă. Nu mă privește cum, dar știu clar că dispari. Ne-am înțeles? " Cu pistolul la tâmplă, omul se simți nevoit să aprobe. Acesta se îndreptă spre mine și mă prinse încet de mână.

      " Ești un om tare bun... Nu înțeleg cum ai dat de oamenii ăștia. " Zed îi mai făcu încă odată semn și acesta dispăru în penumbra mahalalei. 

      Din spatele nostru se auzi un aplaudat sarcastic.

      " Felicitări, lașule! " Mi se adresa mie cu siguranță.

      " Nu văd care ar fi problema ta. "

      Zâmbetul său mă călca pe nervi pentru că îl făcea să pară al dracului de inocent.

      " Edward, te sfătuiesc să nu te bagi. " Zed s-a pus în fața mea.

      " Ești un laș. Asta ești. Până și eu aș fi fost în stare să fac asta. " Orice cuvânt pe care îl spunea mă enerva.

      " Crede-mă că în momentul ăsta aș fi în stare să te împușc pe tine! " Acesta râse sec.

      " Arată-mi de ce ești în stare. " Mie îmi sună a provocare.