Poveste de noapte - Hoțul

Capitolul 4

      " Mikaelson! "

      Pumnul meu s-a oprit doar la câţiva centrimetii de faţa lui Edward. Zed m-a tras de pe el şi am căzut pe asflatul ud şi rece.

      " Eşti tâmpit? Atât îţi trebuie, să-l baţi pe.. ăsta, şi s-a dus toată munca ta. Cum crezi că o să reacţioneze Smith când ţâncul ăsta o să se ducă plângând la tăticu' pentru că l-ai bătut? "

      Zed lucra de mulţi ani pentru Smith, dinainte ca eu să mă 'angajez', şi ştia cum merg lucrurile cu el. Plus, nici eu nu eram atât de prost încât să nu-mi dau seama că sunt un om mort.

      " Deci aveam dreptate când ziceam că eşti un laş. " Piciorul lui Zed se opri în stomacul lui Edward şi nu îmi părea rău.

      " Asta e tot ce poţi? " Zed îmi lua pistolul din mâna şi îl îndrepta spre capul lui.

      " Ştii că nu îmi pasă de ce spune Smith, şi ştii că nu are putere asupra mea. Pleacă până nu mă răzgândesc şi îţi zbor şi ultima fărâmiţă de creier pe care o mai ai în cutia aia pe care o numeşti cap. "

      Edward se ridică şi râse dur. Vocea lui era şi mai groasă acum şi vorbele lui erau dure.

      " O să vedeţi voi! Nu de la tata, ci de la mine! " Se întoarse pe călcâie şi dispăru.

______

      " Ţi-am spus, nu pot face asta sub nicio formă! "

      De la capătul celălalt al telefonului se auzeau vorbe înăbuşite cărora nu le dădeam importanţă.

      " Nick, eu nu fac asta. Nu, tocmai a plecat. Nu o să îl chem înapoi. Vorbim mai târziu, trebuie să am grijă de ceva. " Am închis şi am aruncat telefonul pe pat.

      Eram încă răvăşită. La naiba, Louis era un bărbat de vis. La cei 24 de ani ai lui arăta foarte bine, singurul lucru care îl strica e Smith. Uşa camerei se deschise şi înăuntru intră copila mea frumoasă.

      " Deli, te-a supărat cineva? " A venit şi şi-a ridicat mâinile spre mine, semn că trebuia neapărat să o iau în braţe.

      " Nu Rami, sunt bine. " Deşi e fetiţa surorii mele, Rami a fost dintotdeauna copilul meu de suflet. Îi spusesem să nu iasă din camera ei deloc în acea seară, şi aşa făcu.

      Am pus-o la culcare şi i-am citit o poveste până a adormit. Puţin după 3 cineva ciocăni la uşă. Mi-am luat halatul peste umerii goi şi am deschis.

      " Sam? Ce cauţi aici la ora asta? "

      Sam a fost mereu lângă mine, oricând am avut nevoie de un umăr pe care să plâng, oricând am avut nevoie de bani, de un loc în care să stau; chiar şi apartamentul ăsta era al lui.

      " Am venit să o iau pe Rami. Delia, am auzit că i-ai întâlnit. Toată lumea de la departament vorbea despre asta în timp ce ascultam tot ce se auzea din microfoane. Se pare că cina ta a fost un succes, însă au oprit microfoanele când aţi ajuns acasă. " Ce bine! Nu aş fi vrut să mă tachineze toţi detectivii din oraş pe seama jumătăţii mele de aventură cu Louis.

      " Nu am vorbit mare lucru. "

      Însă aproape am făcut mare lucru; subconştientul meu a decis să intervină.

      " Oricum, o iau pe Rami şi te las. Nu uita, sora ta trebuie răzbunată. Ţi-a trebuit atâta timp să dai de ei şi să îl ai pe Smith la mâna ta. Acum mai e doar un mic pas până la moartea lui. "

      Sam era tatăl lui Rami, soţul surorii mele. Amalia fusese ucisă în urmă cu doi ani, iar eu am jurat că mă voi răzbuna. Pentru tot. Acesta ieşi cu copila în braţe, iar eu am adormit visând la ochii mari şi căprui ai hoţului meu.

______

      Am rămas amândoi pe alee, uitându-ne la pistolul din mâna lui Zed. Cât ai clipi îl aruncă şi ascultă cu ochii închişi sunetul pe care îl provocase. În liniştea nopţi am reuşit în sfârşit să vorbesc.

      " De ce l-am lăsat să plece? "

      Zed nu s-a uitat la mine, doar s-a căţărat pe funia care atârna de cărămizile clădirii, aşa că l-am urmat. Ajunşi pe acoperiş, ne-am aşezat pe margine. Luminile din oraş sclipeau puternic.

      " La dracu Louis, tu nu eşti ca ei, ca mine. " M-am uitat la el, dar faţa lui nu schiţa nimic. " Tu nu eşti un criminal, nici măcar un hoţ nu sunt sigur că eşti. Nu eşti un nenorocit ca noi, tu nu furi din plăcere, tu furi din nevoie. " Înţelegeam ce spune, şi mai ales, avea dreptate.

      Zed punea pasiune în orice jaf, pentru el nu era nimic ciudat, era ceva banal, ceva ce devenise o obişnuinţă, însă privirea de pe faţă lui când ducea un jaf la bun sfârşit era una de milioane. Îi făcea atâta plăcere să fie hoţul perfect.

      " Ştii la fel de bine că Smith e de vină pentru tot. "

      " Te invidiez omule. Tu ai un suflet bun. Ştiu că nu vrei să faci asta. Am ştiut încă de la primul jaf. Să-i ia dracu pe toţi pentru că ţi-au făcut asta. "

      Nu a aşteptat un răspuns de la mine. Ştiam că urăşte când oamenii din jurul lui sunt nedreptăţiţi. Multe dintre crimele lui au avut asta la baza. S-a ridicat pur şi simplu şi a plecat, fără să mai scoată un sunet.

      M-am îndreptat spre apartamentul meu, iar mintea mi-a fugit la buzele Deliei şi am adormit imediat.

      În mijlocul nopţii am auzit uşa de la cameră cum se deschide încet şi m-am ridicat în capul oaselor.

      " Cine e? " Abia mă puteam orienta în întuneric; nici lumina lunii de afară nu mă ajută.

      Nu am primit nici un răspuns, însă auzeam paşii care se apropiau încet şi cu sfială de patul meu. Dacă aveam să mor, muream acum şi asta era tot. Am bâjbâit după întrerupătorul unei lampe mici şi am aprins-o, rămânând mut de uimire.

      " Delia? " Am rămas uimit de prezenţa ei, dar ce m-a uimit cel mai mult era alegerea hainelor. Tot ce avea pe ea era un halat din mătase care îi trăda toate formele.

      " Îmi pare rău că te-am oprit în mijlocul discuţiei. Rămăsesem undeva? " Se apropia încet de pat, iar eu parcă îi simţeam deja buzele suave şi reci pe gâtul meu cald.