Remember me

«Acasa, chiar acasa»

Chanyeol a intrat val-vârtej pe usa, strigând-o pe Silvy. In secunda doi s-a oprit si a observat-o pe Bya dormind in bratele lui Suga.

-Pss, unde e Silvy?*intreaba mangaind-o pe cap*

-Mmm, probabil in patul ala*spune Bya adormită*

Chanyeol se apropie de unul dintre cele doua paturi si se uita cine sta pe el. In primul pat stătea Kookie, care isi revenise, insa nu avea voie sa coboare.

-Hey Kookie, am.......Ce mai faci?*Chanyeol o cauta cu privirea pe Silvy*

-Hey Chanyeol, sunt mai bine, Silvy ce mai face? A mâncat? A dormit bine?*Kookie intreaba cu zâmbetul pe buze*

-Am......cand te-ai trezit?

-Acum cateva ore, de ce? Ce s-a intamplat?*Kookie incepe sa se agite*

-Stai.......Nu ti-au spus?

-Ce sa imi spuna?

-Pai, Silvy*Chanyeol ii istoriseste lui Kookie tot ce s-a intamplat*

-........Ce?!?! De ce a facut asta? Cum s-a intamplat?*Kookie devine foarte agitat*.....SUGA, BYA*tipa*

-DA?!?! *striga amândoi sărind instantant in picioare*

-Unde e Silvy?

-Am.......in patul de langa tine......a intrat in comă cand am ajuns la spital...*spune Bya cu privirea in pământ*

Chanyeol se duce imediat la perdeaua ce despartea patul meu de cel al lui Kookie. In momentul in care m-a vazut pe acel pat alb si cu aparatul conectat la inima mea, practic a înghețat.

<Nu, nu se poate, nu ea, e doar vina mea.>*incepe sa plângă*

-De ce are aparatul ala.....acolo?*fata surprinsă*

Deodată intra toti in salon si raman blocati cand il vad pe Chanyeol stând langa pat si plângând.

-Nu, nu e adevarat, nimic din asta nu e real, nu se poate sa pateasca asta, e doar vina mea.

-Calmează-te Yeol, o sa isi revina *spune D.O pentru a-l încuraja*

-Intre timp in capul meu-

Aud o voce, stai......asta e vocea lui Chanyeol, plânge cumva, nu, nu îl pot lasa asa, nu in felul asta, trebuie sa ma trezesc, trebuie sa.......la naiba, pe cine incerc sa păcălesc? Am fost inca de cand am ajuns aici o fetita răsfățată si uite unde m-a adus asta, imi vreau familia inapoi, il vreau pe Yeol inapoi, vreau sa fac ceea ce imi place din nou, trebuie neaparat sa ma trezesc, dar cum?

-Afara-

-Silvy a inceput sa plângă in comă? Cum e posibil?*spune Chanyeol luand-o de mana*

-Yeol?*se aude vocea ei slăbită *

-Sunt aici, totul o sa fie bine, o sa te trezesti, promit!*spune Chanyeol chiar fericit*

-Yeol, hai la masa, nu ai mâncat nimic azi, stai langa ea de mai bine de 5 ore!*spune Baekhyun încercând să il convingă*

-Nu, nu ma ridic de aici pana nu isi revine, nu o mai pot lasa asa, am facut aceasta greseala o data, nu o sa o mai repet.

-Cum doresti tu Chanyeol, hai toata lumea, la masa cu noi!!*spune Baekhyun facand semn cu mana*

-Sunt sigur ca o sa isi revina, chiar daca nu pare, e o persoana puternica, cred ca ar face orice sacrificiu doar ca persoanele la care tine sa fie fericite.* spune Kookie punându-i mana pe umărul lui Chanyeol*

Deodată lui Chanyeol ii revine in minte întâmplarea din copilăria lor, cand Silvy dorea să renunte la ceea ce îi placea doar pentru ca Chanyeol sa poata continua cu muzica.

-Da, asa este, este foarte puternica.

Chanyeol ma ia de mana si se asează cu capul pe marginea patului. Simtindu-i lacrimile fierbinti pe mana, deschid încet ochii si zâmbesc trist.

-Yeol?*spun ragusita*

-Silvy*spune strangandu-ma in brate* Esti bine? Te mai doare ceva? Ai nevoie de ceva?

-Doar de aer Chanyeol, de ce imi aplici îmbrătisarea de urs? Ce am facut?

-M-ai speriat, asta ai facut, insa m-ai facut si sa imi dau seama de ceva..... *privirea in pământ*

-Ce anume?

-Ca mi-am încălcat promisiunea pe care ti-am facut-o cu ani in urma, ca te-am lasat asa, dupa ce am promis ca nu o voi face, imi pare rau!*incepe sa plângă*

-Shh, totul va fii bine*il iau in brate si il mângâi pe cap, asa cum făcea mama*

-Imi pare rau!*plânge în hohote*

La scurt timp de la izbucnirea sa, am inceput sa ii cânt originalul "Come little children" al lui Jack Laughing, pe care ni-l canta mama cand eram mici ca sa adormim.

"Come little children
I'll take thee away
Into a land of enchantment
Come little children
The time's come to play
Here in my Garden of Shadows...

Follow sweet children
I'll show thee the way
Through all the pain and the sorrows
Weep not poor children
For life is this way
Murdering beauty and passions

Hush now dear children
It must be this way
To weary of life and deceptions
Rest now my children
For soon we'll away
Into the calm and the quiet

Come little children
I'll take thee away
Into a land of enchantment
Come little children
The time's come to play
Here in my Garden of Shadows"

<Ce bine, Chanyeol a adormit, cred ca nu a mai dormit de cateva zile, mai bine ma duc sa le spun si celorlalti ca m-am trezit>

Cand sa ma dau jos, l-am auzit pe Chanyeol vorbind in somn
"Nu mami, nu o sa o las singura, promit sa am grija de ea, nu vreau sa ii mai vad lacrimile vreodata, acum eu nu o mai pot ajuta, o sa ii gasesc o noua familie"

<Sa imi gaseasca o noua familie? Dar ei sunt familia mea, nu vreau sa renunte la mine, nu din nou!>

Doream sa merg la baie, insa am observat aparatul care stătea parca cusut pe pieptul meu, exact in dreptul inimii.

-Da-te jos!*am urlat din toate puterile, incepand sa plâng*

-Noona esti bine? De ce tipi asa? *spune Chanyeol îngrijorat, venind langa mine*

-De ce tip? Tip pentru ca toti vor sa scape de mine, mama nu a vrut sa ma ia cu ea in seara aceea doar pentru a scăpa definitiv de mine, la fel si tata, iar acum si tu vrei sa ma dai altei familii ca sa scapi de mine*inca tipam si nu am observat cand au venit toti in salon*, poate ca nu stiu cate necesita viata de vedeta, insa stiu ca nu am putut sa te las atunci, cu ani in urma să re-unit, pur si simplu erai Yeol al meu, fratele meu, si cel mai bun prieten al meu.........poate era mai bine sa devin eu cine esti tu....*incep sa plâng si cad la pământ*

-Silvy*vine Bya la mine foarte îngrijorată* Shhh, totul va fi bine, nu vom lasa pe nimeni sa te ia de aici...

-Asa e Silvy, suntem aici*incearca Suga sa ma sustina*

-*stergandu-mi lacrimile* Multumesc mult prieteni, sunteti minunati.

-Si noi iti suntem alături*spun si ceilalti membri ai trupelor si ma îmbrătisează strâns*

-Cu atatea persoane care imi sunt aproape, acum.......chiar ma simt ca acasa!*spun zâmbind dulce*