Remember me

«Accident din iubire»

~Perspectiva Silvy~
Inca o zi la acest spital, pe acelasi pat alb, cu acelasi bipait enervant al aparatelor de langa mine.
Daca va întrebati, stau de aproape o luna in spital, nu am voie sa ma supăr, nimeni nu spune nimic ce m-ar putea enerva, doar vin, ma saluta, si pleaca.
Mda, draguta viata mai am si eu acum, singurii care macar imi mai zic cate ceva sunt Bya, Suga, Kookie si D.O . Restul sunt prea speriati sa nu cumva sa ma enerveze, pana si Chanyeol sta departe, a devenit foarte rece cu mine......abia astept sa ies din spitalul asta blestemat.

-La ce te gândesti asa de profund noona?*intreaba Bya tinand in mana doua căni(insa erau de mărimea unor boluri mari) cu faimoasa ciocolată caldă a lui Suga*

-Lasa, nu conteaza.*spun eu încercând să nu stârnesc un interogatoriu din partea ei*

-Stii ca nu trebuie sa te fortezi, esti inca slăbită*spune asezandu-se langa mine pe pat* oricum, ai de gand sa imi spui la ce te gândeai sau trebuie sa te torturez ca sa aflu?*zâmbet malefic*

-Pai....ma gândeam doar.....ma gândeam......De ce toti se feresc sa vorbeasca deschis cu mine, adica stiu ca nu trebuie sa ma stresez sau sa ma supăr, dar totusi nu sunt un bibelou care se sparge la cea mai mica rafală de vânt.*spuneam eu uitându-ma la usa de parca asteptam sa se deschida*

-Silvy, nu intra nimeni, nu te mai holba la usa aia!

-Shh, e cineva*spun eu panandu-i degetul arătător pe buze* ma duc sa verific.

Ma ridic usor din pat si tresar cand simt picioarele pe marmura rece. Am uitat sa mentionez ca eram in HALAT(adica acel halat desfăcut la spate, foarte enervant care cade tot timpul). Am plecat dupa cateva secunde spre usa alba si am deschis-o. De dupa ea cad ca secerati Suga, Kookie , D.O, Luhan, Sehun, Rap-Monster, Chanyeol si Baekhyun.
Aveau niste fete atat de amuzante incat nu m-am putut abtine din ras, insa am incercat...

-Se pare ca vreti sa trageti cu urechea, sau gresesc?*intreb incrucisandu-mi bratele*

-Noona, de unde stiai ca suntem noi? Nu am facut nici un sunet*spune Rap-Monster destul de speriat*

-V-am simtit dragă*spun sarcastic* dar totusi ce se poate intelege din "shh, noona vorbeste cu Bya...taci Luhan...."?

-Asa este, ai dreptate, dar totusi puteai sa te prefaci ca nu ne auzi.*spune Baekhyun râzând*

-Am inteles, deci cu ce ocazie pe la mine dupa atat timp de absenta, timp in care doar Bya ,Suga, Kookie si D.O au venit sa ma viziteze?

-Doar vrem sa stim ce faci, nimic mai mult...*spune Chanyeol fara nici un sentiment vizibil, scuturandu-se de praf(nu ca ar fi fost praf acolo)*

-Ei bine, acum ca stiti ce fac, adica stau si ma uit la tot ce se afla in camera asta, puteti sa plecati ca de fiecare data, nu? Apropo, imi place cum au decorat cei de aici, totul alb, nimic colorat, doar un alb imaculat ce poate face pe oricine sa o ia razna....*spun eu gesticuland*

~Perspectiva Kookie~
O priveam pe princess a mea gesticuland si abia abtinandu-se din plans, oare de ce este Chanyeol asa? Oare nu vede ca pe ea o doare ceea ce îi face? El crede că o protejează asa, insa face total opusul.. .

-De ce vrei sa ma faci sa ma simt asa?*o aud spunând asta cu lacrimi in ochi*

Ma uit imediat si o vad plângând si toti cei ce au venit stand langa ea si rugand-o sa se calmeze.

-De ce?*spune plângând in bratele Byei*

-Shh noona, totul o sa fie bine, o sa rezolvăm noi, ai incredere in noi.*spune D.O zambindu-i si luand-o de mana*

Off, as vrea sa pot sa o ajut cumva, nu imi place cand e trista, dar pana Chanyeol nu isi revine nu pot face nimic. Stiu de ce e asa, insa nu inteleg de ce isi vărsa nervii pe ea, mai rau o raneste. Mai bine vorbesc cu el.

-Chanyeol, pot sa vorbesc putin cu tine?*spun trăgându-l afara*

-Ce s-a intamplat Jungkook?*fara vreun sentiment*

-Ce s-a intamplat cu tine, adica stiu ca iti e frica sa nu o pierzi pe Silvy, dar trebuie sa ii fi aproape, nu sa te porti cu ea de parca ar fi o persoana pe care abia ai cunoscut-o , totusi e sora ta mai mica, nu imi place sa o vad plângând din cauza ta, fii mai apropiat de ea, ai observat si tu ca te vrea aproape, insa tu o respingi.

-Kookie, vreau sa ii fiu aproape, insa daca incerc, sigur o sa o aduc intr-o stare mult mai grava.

De data asta ii vad lacrimile curgând, trebuie sa fac ceva..

-Gata Chanyeol, trebuie sa ii fi aproape, o sa o ajute, ai incredere in mine.*spun zâmbind*

Cand intram înapoi în spital, auzim doctorii vorbind despre un accident în camera 25, ciudat este ca aceea e camera Silvyei, oh nu....

Amândoi facem ochii mari cand observam o targa pe care se afla o persoana foarte cunoscuta noua.....era chiar Silvy, princess a mea.

~Perspectiva Chanyeol~
In scurt timp il vedem pe D.O care vine trist spre noi.

-De ce Chanyeol? Stiai ca suferă ca nu ii esti aproape, acum a cedat din cauza ta, de ce a trebuit sa fii asa de distant fata de ea?*spunea el cu lacrimi in ochi*

-Eu.....Eu... Nu am vrut, am crezut ca e mai bine sa stau departe de ea, Nu am crezut ca o sa pateasca ceva rau, e doar vina mea, am vrut sa fie bine, o iubesc pe noona, de ce sunt mereu atat de prost?*incep sa plâng*

-Gata Chanyeol, termina si fii bărbat macar o data in viata ta. Nu e doar din vina ta,  nici unul dintre noi nu a mai fost la ea.*spune Sehun imbratisandu-ma*

Nu pot sa cred cat de prost pot sa fiu, am facut din nou cea mai mare greseala din viata.
Fara sa spun nimănui, ma duc încet in salonul noonei si caut ceva anume, nu stiu ce, dar trebuie sa fie aici....l-am gasit, caietul ei de schite, acum trebuie să o gasesc, trebuie sa ii gasesc schita cu mama de cand era mica, chiar as vrea sa mai fie aici....asta e, off....cat talent are Silvy, iar tata nu l-a vazut.....se pare ca nimeni nu o sa o mai faca daca nu isi revine, cum as putea sa o ajut?.....

Va urma.......