Camera femeilor

Capitolul V

Lumina unui bec stradal cădea exact pe mine, iar asta mă făcea să mă simt expusă în fața tuturor acelor scursuri depravate care umblau ca niște zombi prin curte. Brusc, am simțit dezamăgire față de Matt care renunțase atât de ușor la mine, dar în fond, eu îi cerusem asta și cred că în mintea lui era un vârtej total încercând să mă protejeze, dar și să îmi arate în același timp că e dispus să facă pentru mine tot ce doresc.

Am aruncat o privirea la ceas și mare mi-a fost mirarea când am constatat că stăteam acolo de câteva ore. Era aproape miezul nopții, iar aerul rece din Washington îmi trecea prin geaca subțire și prin cămașa din mătase. Nu era cea mai potrivită ținută pentru o noapte de octombrie într-o zonă cu influențe climatice nu prea blânde, dar în apărarea mea mă așteptam să îmi mut fundul de pe scaunul cald al avionului pe bancheta unei mașini, încălzită și ea în prealabil, dar după toate aparențele nu conta ce voiam eu.

Iritată, înghețată, obosită, flămândă și cu un zvâc de nervozitate mi-am abandonat bagajele și m-am hotărât să intru în casă. Nu știam cu adevărat dacă el era acolo sau dacă trebuia să vin din altă parte. Poate pur și simplu era reținut, dar apoi mi-am adus aminte de schimbul de priviri al "prietenilor" mei când am pomenit numele lui și ceva îmi spune că ei îl cunoșteau pe bune.

Am traversat curtea călcând pe iarba și așa turtită de la atâta tăvălit și mărșăluit pe ea și am urcat treptele de lemn spre verandă. Când deja mă aflam în pragul casei muzica răsuna cu putere, făcându-mi pieptul să se zguduie și capul să îmi bubuie și mai tare.

Evitam cu grijă tipii beți, încercând să trec neobservată și am ignorat cu nerușinare privirile piezișe alte tipelor, aparent, extrem de amuzate de ținuta mea... sau de existența ei, din moment ce ele erau oricum, numai îmbrăcate nu.

M-am ridicat pe vârfuri nemulțumită de faptul că tocmai atunci alesesem să port teniși. Niște tocuri m-ar fi ajutata, dar probabil ca nu cu mult. Îmi făceam loc prin mulțimea cu pahare roșii în mâini și chef de chiuieli înaintând mai mult în casa supraaglomerată. În dreapta, un salon cu și mai multă lume ținea loc de ring de dans iar de tavan era agățat un glob disco de prost gust care trimitea lumini colorate în toate colțurile camerei. îmi era destul de greu să văd fața oamenilor și fără el, dar acum părea chiar imposibil.

Enzo era pe o canapea aflată pe peretele opus locului pe unde am intrat eu. Mă și miram că-l observasem... și că îl recunoscusem. El nu se schimbase foarte mult, însă ipostaza în care l-am surprins nu mă ducea deloc cu gândul la el. Prima impresie pe care mi-a făcut-o a fost aceea de băiat rău, super alintat care pierde vremea și se revoltă pe toți ceilalți, dar de acolo și până la vedea acționând ca un adevărat bad boy era ceva diferit, neașteptat și inconfortabil.

M-am apropiat ca să mă conving că era el și, din păcate (sau nu), chiar el era. Enzo Torrez stătea acolo, în văzul tuturor. Bine, nu sunt nebună, dacă stătea pur și simplu nu era nicio problemă. În schimb, de o parte și de alta a sa câte o "domnișoară" lascivă încerca să îi mențină interesul treaz. Ambele așezate pe câte un picior de al lui, foloseau tot felul de mișcări și chemări deloc subtile, iar el zâmbea. Și ce zâmbet larg avea.

Femeile erau îmbrăcate atât de sumar încât la fel de bine ar fi putut să renunțe la rochiile lor care păreau una cu corpul și să rămână în lenjerie, asta dacă ar fi avut așa ceva. Ambele erau roșcate, ambele cu tatuaje pe brațe și părul scurt. Asemănarea era ciudată și pentru o secundă m-am gândit că ar putea fi surori, dar în afară de lucrurile pe care le-am menționat deja că le aveau în comun, cele două nu semnau deloc una cu cealaltă.

Ca într-o înțelegere tacită între toți trei, niciuna nu o lua în seamă pe cealaltă, de parcă ar fi jucat un joc. Fiecare încerca să îi atragă atenția mai mult, să îl hipnotizeze, dar el doar avea un zâmbet mârșav pe față și își ținea brațele petrecute în jurul corpurilor lor fragile. În aparență, tipele păreau extrem de dure, dar arătau atât de fragile și neajutorate în încercarea lor disperată de a-l atrage de partea lor.