British Calls [Harry Styles Fan Fiction]

Capitolul III

M-am dus în baie, luând telefonul cu mine în caz că Robin sau Edward mă sună. Mi-am dat jos hainele murdare şi am intrat în cada mea spumoasă. O baie cu spume e cel mai bun tratament după o zi stresantă şi ciudată. A fost chiar foarte ciudată deoarece am băut alcool într-un cimitir şi am continuat să vorbesc şi să-mi spun problemele unui tip pe care nici nu-l cunosc. Totuşi, e plăcut să ştii că poţi spune problemele tale cuiva pe care nu-l cunoşti. Desigur, asta nu înseamnă că îi voi spune chiar totul. Îi voi spune ce vreau.

Gândurile mi-au fost întrerupte de soneria telefonului meu care vibra pe marginea căzii.

- Alo? răspund eu fără să mă mai uit cine e.

- Hei, Sam. este Robin.

Avea un ton ciudat şi făcea pauze între cuvinte.

- Hei. îi răspund sec aşteptând să zică ceva.

- Uite, Sam. Îmi pare sincer rău. Pentru a mia oară, îmi cer scuze.

- Pentru?

- Pentru că am fost nesimţit. Molly mi-a spus că i-ai cerut scuze tipului pentru mine. Mulţumesc.

- Nu ai pentru ce. Edward te-a iertat.

- Edward?!

Oops.. Nu trebuia să zic asta.

- Deci, cât timp noi am fost certaţi tu ai făcut cunoştinţă cu ăla?

Îi puteam auzi respiraţia devenind din ce în ce mai rapidă şi furioasă. Era foarte supărat, dar şi foarte gelos ceea ce mă făcea să cred că îi pasă de mine.

- S-a comportat frumos cu mine. Faţă de tine!

- Spune-mi tot ce ai vorbit cu el!

- Eşti gelos?

- Nu, sunt doar furios pentru că un tip se dă la iubita mea prin telefon!

- Linişteşte-te, Robin! Doar i-am cerut scuze, i-am spus cum mă cheamă iar apoi i-am închis.

- Sigur?

- Robin, ce motiv aş avea să flirtez cu cineva pe care nu l-am văzut şi nu îl cunosc?

- Nu.. nu ştiu.

- Tu eşti iubitul meu, nu el!

- Ştiu, Samy, dar nu vreau să te pierd. Chiar ţin la tine.

- Şi eu ţin la tine şi de aceea te accept aşa cum eşti.

- Vrei să vin pe la tine?

- Da, mama nu zice nimic.

- Vin în curând.

Îmi plăceau enorm momentele în care ne împărtăşeam sentimentele unul pentru celălalt. Era ca şi cum încerca să fie o persoană nouă. O persoană mai bună.

Telefonul a început să sune din nou, dar nu era Robin cel care mă apela. Era Edward.

- Hei, Sam. zise el pe un ton obosit.

- Bună. Eşti în regulă?

- Da, am avut doar un interviu obositor.

- Interviu?

- Adică...   se pierduse. Probabil îmi ascunde ceva dar nu că ar fi mare lucru, nu?

- Am avut un interviu pentru facultate.

- Ah!.. Ok. Eu am puţină treabă. Nu mi-am terminat baia şi Robin e în drum spre mine.

- V-aţi împăcat? tonul lui era trist, dar apoi a început să chicotească.

- Da.. şi-a cerut scuze.. şi am avut un moment drăguţ.

- Ok. Mai vorbim.

- Bine.

Mi-am terminat baia relaxantă şi m-am îmbrăcat în hainele mele curate. S-a auzit soneria dar nu am coborât deoarece ştiam că mama va răspunde pentru mine.

Îi auzeam paşii ce se îndreptau spre camera mea iar mai apoi un ciocănit.

- Pot intra? întrebă Robin deschizând uşa.

- De când nu ai tu voie să intri în camera mea? am râs.

Îmi aranjam părul în oglindă şi l-am văzut pe Robin stând în spatele meu.

Braţele lui puternice mi-au înfăşurat talia iar buzele lui îmi sărutau gâtul. Mi-am dat ochii peste cap iar el a început să râdă. Mâna sa dreaptă se odihnea pe şoldul meu drept iar cealaltă mână se plimba pe abdomenul meu. Mişcările lui mă făceau să mă înmoi şi încet-încet îşi făceau apariţia în stomacul meu acei fluturaşi.

M-am întors cu faţa spre el şi a început să mă sărute. Ne mişcam buzele lent, limba lui atingându-mi uşor buza inferioară, iar mai apoi mi-a muşcat-o.  Ne-am îndepărtat uşor unul de altul şi mă uitam adânc în ochii lui negri.

- Nu mai vreau să avem aceeaşi ceartă. spuse el luându-mi faţa în mâinile sale.

- Nici eu.

- Mă voi schimba, Sam. Pentru tine. Pentru noi.

- Aşa să faci.

M-a sărutat din nou, dar de data asta era mai dulce. Limbile noastre se întâlniră într-un sfârşit începând să se joace. Mâinile lui se plimbau pe corpul meu, iar mai apoi îmi ridicau încet tricoul.Mi-am dat seama ce încearcă să facă aşa că mi-am pus mainile pe pieptul lui şi l-am îndepărtat.

- Robin..

- Ah! Da, scuze. Eu doar... E ok dacă nu eşti pregătită.

- Nu! Nu e asta! Doar că.. Suntem împreună doar de o lună. E cam prea devreme.

- Pentru mine nu e prea devreme ca să ştiu că te.. Te iubesc.

Gura mea formează un "O" perfect, iar ochii mi se măriră. E prima oară când îmi zice aşa ceva şi vorbeşte serios. Am început să-i zâmbesc şi fără să-mi dau seama, i-am înconjurat talia cu picioarele mele şi l-am sărutat din nou.

Şi-a pus mâinile pe spatele meu şi se îndrepta spre pat. Mă întinse uşor pe el fără să întrerupă sărutul. Ne-am dat amândoi tricourile jos şi am continuat să ne sărutăm. Mâinile lui coborîră pe sânii mei frământându-i uşor. Mâna lui dreaptă a coborît spre panalonii mei de trening dându-i uşor jos. S-a depărtat de mine şi şi-a dat tricoul jos iar apoi a început să mă sărute pe gât. Fiorii pe care îi simţeam erau de nedescris. Acea căldură ce îţi apare în stomac împreună cu acei fluturaşi, ritmul inimii crescând şi faptul că el îmi provoacă acestea mă fac să mă simt în al nouălea cer.

Am rămas amândoi dezbrăcaţi iar el se uita la mine cu subînţeles. Am dat din cap iar el mi-a îndepărtat picioarele. Ştiam ce fac. Ştiam ce vreau iar ceea ce vroiam e să-l simt. Oricum s-ar comporta eu.. îl iubesc. Mă face fericită chiar şi când ne certăm. Atunci când se înroşeşte din cauza a ceea ce spune, zâmbetul lui, tot.

- Te iubesc. i-am şoptit în ureche.

- Şi eu te iubesc, Samy.

Am simţit cum mă pătrunde, iar din cauza durerii mi-am înfipt unghiile în spatele lui.

- Scuze. mi-a şoptit şi a continuat.

Nu pot descrie ce simt. Nu pot descrie acest sentiment. E ceva unic şi foarte frumos. Îl plăceam încă din liceu dar am tăcut iar acum nu-mi vine să cred că.. sunt a lui. Iar el este al meu.